Marea Mediterană se „tropicalizează”: aer și ape mai calde, ploi tot mai neregulate
Niciunde în Peninsula Iberică sau în Insulele Baleare nu există un climat tropical: pentru aceasta, temperatura medie a celei mai reci luni ar trebui să fie de cel puțin 18°C, iar contrastele dintre iarnă și vară nu seamănă cu niciun climat tropical. Totuși, în ultimele decenii, climatele din bazinul mediteranean arată semne de tropicalizare — tranziția către un climat tropical — vizibile în creșterea temperaturilor aerului și ale mării, în schimbarea tiparelor atmosferice și în precipitațiile tot mai neregulate.
Aer și mare mai calde
Creșterea marcată a temperaturii aerului, mai pronunțată decât media globală, scurtează iernile și lungește verile, aduce primăvara mai devreme și întârzie debutul toamnei. Unii cred că anotimpurile de tranziție au dispărut; ele există încă, dar s-au mutat în calendar.
A crescut vizibil și temperatura apei Mediteranei, de suprafață și de adâncime, până la circa 100 de metri — tendințe clare, semnificative statistic. În unii ani recente, apa la sud de Mallorca a depășit 30°C în anumite zile, valori similare sau chiar mai mari decât în Caraibe și în Golful Mexic.
Sisteme de presiune în schimbare
Marile benzi de vânt și sistemele de presiune din emisfera nordică, împreună cu centura de înaltă presiune tropicală și subtropicală din sudul bazinului mediteranean, par să se deplaseze spre nord, pe fondul extinderii celulei Hadley, circulația atmosferică tropicală care guvernează vremea la latitudini ecuatoriale și tropicale. Dacă tendința se consolidează, stabilitatea atmosferică în regiune va crește, iar precipitațiile vor deveni mai neregulate, cu perioade lungi de uscăciune alternate cu averse puternice.
Uragane mediteraneene
Apa caldă este un ingredient necesar pentru formarea și dezvoltarea unui uragan. Pentru ca un astfel de fenomen să apară, temperatura minimă a suprafeței mării, până la câteva zeci de metri adâncime, trebuie să fie de circa 26,5°C — un prag depășit în vara recentă pe suprafețe mari ale Mediteranei. Vaporii abundenți și căldura latentă alimentează procesele convective intense care generează furtuni, adesea cu ploi torențiale.
De câteva decenii, în Mediterana se dezvoltă depresiuni atmosferice cu caracteristici asemănătoare ciclonilor tropicali, numite medicane — „mini-uragane mediteraneene” sau „cicloni mediteraneeni de tip tropical”. Sunt sisteme de joasă presiune cu nucleu cald și un ochi distinct, aproape clar, vizibil în imagini satelitare, înconjurat de nori densi în spirală, însoțite de ploi abundente și vânt puternic. Înregistrările lor datează de dinaintea anilor 1960, însă definițiile au variat și uneori au fost largi, astfel că lista de circa 100 de cazuri ar trebui revizuită. De aceea este dificil de spus dacă au devenit mai frecvente odată cu creșterea temperaturilor. Ploile torențiale din Catalonia de la începutul lunii octombrie 2026 nu au fost cauzate de un medicane: nu s-au observat nici ochiul, nici structura spiralată, vântul nu a jucat un rol semnificativ, iar un sistem de joasă presiune nu s-a format. Au existat însă mai multe celule convective și sisteme convective de mezoscală cu comportament neobișnuit, care trebuie studiate în detaliu.
Precipitații tot mai neregulate
Pe coasta mediteraneană a Spaniei și în alte țări din sudul Europei, ploile torențiale pot fi cauzate de condiții atmosferice variate: ploi de tip „picătură rece”, vânturi persistente din est care aduc umezeala mării spre coastă, procese de ciclogeneză asupra mării sau sisteme convective de mezoscală, uneori în combinație. Geografia și vremea Mediteranei sunt complexe, iar prognoza meteo este foarte dificilă în regiune. Pentru o mare parte a anului, prognoza este relativ simplă datorită zilelor consecutive de stabilitate atmosferică, dar în alte perioade este greu de stabilit scara și intensitatea sistemelor. Complexitatea lor poate produce rezultate neașteptate, făcând vremea intensă din Mediterana printre cele mai greu de prognozat din lume.
Aceste caracteristici — dificultatea de a prognoza intensitatea ploilor și deplasarea lor surprinzătoare — par să se fi accentuat în ultima vreme, mai ales după creșterea bruscă a temperaturilor globale din 2022 încoace. Provocarea pentru serviciile de prognoză este majoră: vor trebui să își actualizeze procedurile, să acorde atenție scărilor spațiale intermediare și locale și să își ajusteze modelele pentru energia suplimentară din căldura stocată la suprafața mării, în special în apele Mediteranei. În plus, acceptarea observațiilor locale venite de la public, într-o inițiativă reală de știință cetățenească, ar putea completa datele oficiale și ar îmbunătăți percepția publicului asupra riscului.
