Frica de șerpi nu exclude dragostea pentru natură la copii, arată un studiu
Un nou studiu sugerează că teama de anumite animale, precum șerpii sau păianjenii, nu îi împiedică pe copii să fie atrași de mediile naturale bogate în biodiversitate. Cercetarea, publicată pe 30 octombrie în Frontiers in Psychology, a analizat 295 de copii cu vârste între 3 și 13 ani din Statele Unite ale Americii și din Republica Democrată Congo.
Studiul a pornit de la o întrebare mai veche din științele comportamentale: este atracția față de biodiversitate o tendință umană universală sau variază de la un individ la altul? Echipa de cercetători a evaluat gradul de frică al copiilor față de animale și preferințele lor pentru medii diverse, inclusiv grădini, întâlniri cu animale sălbatice și destinații de călătorie.
Unul dintre cele mai neașteptate rezultate a fost că frica și atracția nu sunt opuse. Copiii care au raportat teamă de păianjeni, șerpi, gândaci sau alte animale s-au dovedit adesea la fel de interesați de mediile bogate în biodiversitate precum cei care exprimau puțină frică.
Cercetătorii au observat, de asemenea, diferențe semnificative între copii, unii fiind constant atrași de medii naturale diverse, iar alții preferând medii mai controlate. Aceste diferențe au apărut încă din copilăria timpurie și au fost vizibile în ambele culturi studiate, ceea ce susține ideea că atracția față de natură există mai degrabă pe un spectru decât ca trăsătură universală, împărtășită în mod egal de toți oamenii.
Concluziile au implicații pentru conservare, educația ecologică și implicarea publicului. Eforturile de a cultiva legătura copiilor cu natura presupun adesea că toți copiii reacționează la fel la biodiversitate, însă studiul sugerează că este nevoie de o abordare mai individualizată, care să recunoască variațiile în interesele, preferințele și nivelurile de confort ale copiilor.
Cercetătorii plănuiesc ca pas următor să ajute copiii să înțeleagă importanța lumii naturale prin programe educaționale. Sunt în discuții pentru un studiu privind reacțiile copiilor la diferite niveluri de biodiversitate dintr-o grădină botanică, inclusiv la o grădină cu plante native, foarte diversă și naturală, și la una puternic amenajată și structurată.
