Cercetătorii demonstrează că platica europeană poate trăi întregul ciclu de viață în apă dulce
Platica europeană (Platichthys flesus) este un pește marin care pătrunde frecvent în gurile de vărsare ale râurilor pentru a se hrăni, dar despre care se considera că se întoarce în ape marine sau salmastre pentru a se reproduce. Un studiu internațional arată însă că exemplarele din lacul Pulmanki, din nordul Finlandei, fac excepție: ele pot parcurge întregul ciclu de viață în apă dulce.
Majoritatea platicelelor prelevate din lacul Pulmanki și-au petrecut întreaga viață în apă dulce, ceea ce reprezintă prima dovadă a unei populații care trăiește complet în apă dulce. Rezultatele au fost publicate în revista Evolution.
Un mister vechi de cincizeci de ani
Lacul Pulmanki este un fost fiord al Oceanului Arctic, transformat în lac de apă dulce după ultima eră glaciară și conectat în prezent la mare printr-un sector de râu lung de aproximativ 60 de kilometri. Când plăticile au fost documentate pentru prima dată în lac, în anii 1970, cercetătorii nu au putut explica prezența lor: fie peștii migrau în lac pentru hrănire și reveneau în Marea Barents pentru reproducere, fie se adaptaseră la un ciclu de viață complet în apă dulce.
Două linii de dovezi
Echipa a abordat întrebarea din două direcții. Prin microchimia otolitelor — structuri osoase mici din urechea internă a peștelui, care ajută la perceperea echilibrului și a mișcării — cercetătorii au analizat modul în care compoziția chimică a acestor structuri păstrează, pe măsură ce cresc, o urmă a apelor în care a trăit peștele. Totodată, prin resecvențierea întregului genom, echipa a comparat variația genetică dintre plăticile din lacul Pulmanki și cele din câteva alte locuri marine, pentru a stabili dacă diferențele de habitat sunt asociate cu anumite regiuni ale genomului.
Înregistrările otolitelor arată că majoritatea plăticilor prelevate din lacul Pulmanki și-au petrecut întreaga viață în apă dulce, ceea ce confirmă că populația se poate reproduce fără o etapă marină. Restul peștilor au petrecut o parte a vieții în apă marină sau salmastră, ceea ce înseamnă că în același lac trăiesc plătici cu istorii de viață diferite.
„Aceasta este o descoperire remarcabilă, pentru că reproducerea ridică probleme care depășesc capacitatea unui pește adult de a tolera apa dulce. La pești, inclusiv la plătici, salinitatea influențează mobilitatea spermatozoizilor și modul în care se dezvoltă ovulele și rămân în suspensie în apă”, explică profesorul asociat Paolo Momigliano de la Universitatea din Tuscia.
„Următoarea întrebare este cum se reproduc cu succes în condiții care împiedică platica europeană să facă acest lucru în restul arealului său”, adaugă profesorul Juha Merilä de la Universitatea din Hong Kong.
Comparația genomică sugerează că trecerea la reproducerea în apă dulce are probabil o bază genetică complexă, care implică variante pe mai mulți cromozomi.
De ce este importantă descoperirea
Studiul oferă ocazia de a examina modul în care un pește predominant marin poate ajunge să se reproducă în apă dulce. Plăticile cu istorii de viață diferite trăiesc în aceeași regiune arctică și rămân, în ansamblu, similare din punct de vedere genetic, ceea ce le permite cercetătorilor să identifice trăsăturile și schimbările genetice asociate cu această tranziție.
Trecerea de la mediul marin la cel de apă dulce duce adesea la izolare reproductivă, iar populația din lacul Pulmanki devine astfel un sistem pentru studierea unuia dintre procesele care pot conduce la speciație.
Echipa de cercetare a reunit specialiști din Italia, Hong Kong, Australia, Portugalia și Finlanda. Studiul a început ca teză de licență a lui Thais Ferreira-Araújo la Universitatea din Helsinki, sub îndrumarea lui Momigliano, Petri Kemppainen și Merilä.
