Poluarea din râul Tijuana poate ajunge la 35 de kilometri, transportată prin ocean
Substanțele chimice deversate în râul Tijuana pot parcurge distanțe mult mai mari decât se credea anterior înainte de a ajunge în aer, arată un studiu publicat în revista Scientific Reports. Cercetătorii au descoperit că poluanții pot fi transportați de curenții oceanici de-a lungul coastei San Diego și pot ajunge în atmosferă la aproximativ 35 de kilometri de gura de vărsare a râului, în zona localității La Jolla.
Râul Tijuana transportă un amestec de ape uzate netratate, deșeuri industriale și scurgeri urbane, care se varsă în Oceanul Pacific în dreptul localității Imperial Beach. Studiul a analizat modul în care compușii din apele uzate pot rămâne în ocean suficient de mult timp pentru a fi purtați spre nord de-a lungul coastei înainte de a se degaja în atmosferă.
„Se știa deja că anumiți compuși din aceste deșeuri pot ajunge în aer, dar abia acum am înțeles cât de departe pot călători sub apă înainte de a ieși la suprafață”, a declarat Karolina Cysneiros de Carvalho, cercetătoare în științele atmosferei și autoarea principală a studiului.
Echipa a colectat probe de aer în august și septembrie 2024, în patru locații între râul Tijuana și La Jolla, într-o perioadă neobișnuită: deși vara este de obicei sezonul secetos, atunci debitele de ape uzate au fost deosebit de mari, cuprinse între aproximativ 160 și 207 milioane de litri pe zi deversați în Pacific.
Cercetătorii au urmărit trimetil-disulfurul, un compus volatil cu sulf asociat cu materia organică în descompunere și cu apele uzate, și au identificat râul Tijuana ca sursă regională importantă a acestuia, detectându-l chiar și în cea mai îndepărtată locație. Calculele au arătat însă că, dacă ar fi călătorit exclusiv prin aer, cea mai mare parte a compusului ar fi dispărut până la La Jolla.
„Am găsit poluanți departe de sursă care nu puteau fi explicați doar prin vânt. Ne-am întrebat cum s-a întâmplat”, a spus William Porter, cercetător în științele atmosferei și coautor al studiului.
Un alt indiciu a venit pe 10 septembrie, când o stație de pompare a început să devieze apele uzate spre sud, reducând drastic cantitatea care ajungea în râu. După aceea, nivelurile de trimetil-disulfur măsurate la La Jolla au scăzut cu 86%, iar o parte a compusului a persistat circa două zile, sugerând că poluarea fusese stocată undeva înainte de a ajunge în aer.
Modelările au arătat că oceanul poate funcționa ca sistem de stocare și transport: la o adâncime de aproximativ 10 metri, până la 76% din compus putea supraviețui călătoriei de 35 de kilometri în condițiile analizate. Unele substanțe se pot atașa temporar de particule organice din apă, care le protejează de degajarea imediată în atmosferă.
„Este un proces dinamic. Ai particule în suspensie, compuși dizolvați în apă și compuși în aer, iar acestea fac schimb permanent”, a explicat Porter.
Măsurătorile oceanice au oferit dovezi suplimentare: în perioada studiată, apa de lângă Del Mar a semănat tot mai mult cu cea măsurată mai la sud, în zona de deversare a râului Tijuana, iar modelele de circulație oceanică au indicat curenți spre nord. Fenomenul nu s-a limitat la un singur compus: dintre sutele de compuși organici volatili măsurați, un grup a urmat atât comportamentul trasorului de ape uzate, cât și variațiile debitului râului.
Cercetătorii avertizează că observațiile au fost făcute într-o perioadă excepțională de deversare susținută în sezonul secetos și nu știu încă cât de departe ajung poluanții în condiții obișnuite sau cum influențează procesul anotimpurile, curenții, vânturile și debitele variabile. Studiul nu a analizat dacă nivelurile detectate reprezintă un risc pentru sănătatea umană, dar ar putea schimba modul în care oamenii de știință stabilesc unde pot intra oamenii în contact cu poluarea.
Concluzia are implicații și dincolo de acest caz: modelele clasice de calitate a aerului se concentrează asupra poluanților după ce aceștia ajung în atmosferă, fără să țină cont de călătoriile prin apă. „Calitatea apei a fost tratată, în mod tradițional, separat, iar calitatea aerului la fel. Dar universul nu funcționează așa. Domeniile se intersectează”, a spus Porter. „Nu poți doar să închizi plaja și să spui că e în regulă. Trebuie să curățăm apa nu doar pentru înot, ci și pentru respirație.”
