Fluctuațiile climatice pe termen scurt nu par să fi afectat considerabil primii agricultori
O nouă cercetare desfășurată la situl arheologic Franchthi din Grecia, coordonată de Leibniz-Zentrum für Archäologie (LEIZA), sugerează că perioadele de frig nu au fost responsabile pentru pauza de secole în răspândirea agriculturii în sud-estul Europei preistorice. Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, nu a găsit dovezi ale unor condiții de frig extrem la Franchthi și nici o legătură semnificativă statistic între fluctuațiile locale de temperatură și schimbările în modul în care oamenii își procurau hrana.
Răspândirea agriculturii în Europa a reprezentat una dintre marile transformări ale preistoriei. Pornind din Orientul Apropiat, agricultura a ajuns în Europa în jurul anului 7.000 î.Hr. La început, comunitățile agricole s-au extins lent. Apoi, între aproximativ 6.600 și 6.000 î.Hr., avansul lor dincolo de Grecia s-a oprit aproape complet timp de circa 600 de ani. Când expansiunea a reluat, aceasta s-a produs rapid: în aproximativ 500 de ani, comunitățile agricole s-au răspândit de-a lungul coastei mediteraneene până în Portugalia.
O posibilă explicație pentru această pauză a fost o perioadă de răcire bruscă și imprevizibilă, inclusiv schimbarea climatică abruptă cunoscută sub numele de evenimentul de la 8,2 kiloyeari, petrecut în urmă cu aproximativ 8.200 de ani. „Această perioadă a coincis cu o schimbare climatică rapidă, când pot fi apărut ierni deosebit de reci”, explică dr. Niklas Hausmann de la LEIZA, coordonatorul studiului. „Frigul extrem ar fi putut reduce randamentele agricole și ar fi îngreunat stabilirea de noi așezări.”
Mecanismul cercetării: scoici de limpet și izotopi de oxigen
Pentru a verifica dacă aceste condiții reci s-au produs efectiv în locurile unde trăiau oamenii și dacă le-au afectat practicile de subzistență, cercetătorii au reconstruit temperaturile locale la Franchthi, un sit arheologic-cheie din Peloponez, și au comparat rezultatele cu dovezile arheologice privind modul de procurare a hranei al locuitorilor.
Echipa a apelat la o sursă neobișnuită de informații climatice: cochiliile a 121 de scoici de limpet (Patella sp.) recuperate de la Franchthi. Scoicile fuseseră consumate de locuitorii sitului, rămânând ca resturi alimentare. Pe măsură ce cresc, cochiliile înregistrează informații despre condițiile de mediu în care au trăit animalele. Folosind o tehnică laser dezvoltată special, cercetătorii au identificat cu precizie fazele sezoniere de creștere ale cochiliilor. Apoi au analizat izotopii de oxigen din cochilii pentru a reconstrui extremele sezoniere de temperatură din aceste faze. Rezultatul este cel mai amplu set de date de înaltă rezoluție de acest tip obținut până acum de la un singur sit arheologic.
Fără dovezi că frigul ar fi schimbat dieta oamenilor
Cercetătorii au comparat apoi temperaturile reconstruite cu oasele de animale din aceleași straturi arheologice. Aceste rămășițe oferă indicii despre ce animale foloseau oamenii și cât de importante erau ele în dieta lor. Astfel, echipa a putut testa direct la sit dacă schimbările de temperatură coincideau cu schimbări în practicile de subzistență ale oamenilor.
„Rezultatele noastre arată că nu există dovezi directe ale unui frig extrem și nicio relație puternică și semnificativă statistic între fluctuațiile climatice locale și practicile de subzistență ale oamenilor”, afirmă dr. Danai Theodoraki, coautoare a studiului la LEIZA. „Prin urmare, pentru Franchthi nu există dovezi că condițiile reci ar fi afectat aprovizionarea cu hrană suficient de sever încât să împiedice răspândirea agriculturii.”
Clima nu a fost singurul factor posibil
„Rezultatele studiului nostru nu înseamnă că clima nu a jucat niciun rol pentru oameni”, subliniază Hausmann. „Ele arată în schimb că, la acest sit costier, frigul pe termen scurt nu oferă explicația presupusă anterior pentru întârzierea răspândirii agriculturii. Prin urmare, alți factori posibili — inclusiv dezvoltări sociale, economice și culturale — merită o atenție mai mare.”
Cercetătorii intenționează să aplice metoda și altor situri arheologice. Acest lucru va ajuta la stabilirea dacă Franchthi a fost un caz neobișnuit sau dacă dovezile din alte locații indică un tipar mai amplu privind rolul evenimentelor climatice pe termen scurt în deciziile umane din preistorie.
