Substanțele chimice din îngrășămintele pe bază de nămol pot persista ani de zile în solurile agricole
O echipă de ingineri a identificat mai multe substanțe chimice care ar putea necesita o monitorizare mai atentă, astfel încât companiile de utilități și autoritățile de reglementare să poată lua decizii informate privind gestionarea biosolidelor. Biosolidele sunt nămolul de epurare tratat — apele uzate din bucătării, spălătorii și băi, procesate pentru a deveni un produs utilizabil în scopuri benefice.
Aproximativ 80% din biosolidele produse în Australia sunt reutilizate pe terenurile agricole, deoarece oferă nutrienți valoroși și materie organică ce pot îmbunătăți calitatea solului și susține creșterea plantelor. Totuși, biosolidele pot conține și urme de substanțe chimice provenite din activitățile casnice obișnuite, precum spălarea, curățenia și administrarea de medicamente.
Un studiu nou, publicat în Journal of Hazardous Materials, a examinat ce se întâmplă cu o parte dintre aceste substanțe atunci când biosolidele sunt aplicate pe terenurile agricole, inclusiv cât timp pot rămâne în mediu și dacă concentrațiile lor ar putea afecta plantele și animalele. Rezultatele oferă un cadru pentru identificarea contaminanților care ar putea necesita o atenție mai mare.
Denis O’Carroll, profesor la Laboratorul de Cercetare a Apei din cadrul Școlii de Inginerie Civilă și de Mediu, a declarat: „Este important ca biosolidele să poată continua să fie aplicate pe teren pentru a acționa ca îngrășământ și a aduce nutrienți în sol. Ceea ce a arătat această cercetare este că există unii potențiali contaminanți de interes, din cauza concentrației lor sau a modului în care persistă în sol.”
Studiul este o evaluare de screening de mediu și nu demonstrează că substanțele chimice examinate cauzează daune în ferme, că alimentele cultivate cu biosolide sunt nesigure sau că oamenii sunt expuși la niveluri dăunătoare de contaminanți. Cercetătorii au identificat însă mai multe substanțe care pot persista în sol luni sau chiar ani: unele substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), carbamazepină (un medicament folosit în tratarea afecțiunilor precum epilepsia), triclocarban și triclosan (substanțe antimicrobiene din produse de îngrijire personală) și galaxolid și tonalid (substanțe de parfum).
„Ori de câte ori oamenii trag apa la toaletă sau apa curge pe chiuvetă, totul ajunge în cele din urmă la o stație de epurare”, a explicat Calvin He, autor al lucrării. „Apa uzată poate fi tratată, iar biosolidul rezultat poate fi aplicat pe terenuri agricole ca îngrășământ. Dar dacă încă există contaminanți, aceștia pot rămâne în sol.”
Echipa a examinat 47 de substanțe chimice, inclusiv produse farmaceutice, produse de îngrijire personală, substanțe industriale și hormoni detectați anterior în biosolide. Cercetătorii au analizat trei întrebări principale: unde ajunge o substanță după aplicarea biosolidelor pe teren, cât timp rămâne în mediu și dacă concentrațiile raportate ar putea fi îngrijorătoare pentru plante și animale.
Comportamentul substanțelor variază considerabil: unele se descompun relativ repede, în timp ce altele pot rămâne în sol sau apă luni de zile sau chiar mai mult. Acest lucru contează deoarece substanțele persistente se pot acumula dacă biosolidele sunt aplicate în mod repetat. De asemenea, concentrațiile au variat semnificativ între stațiile de epurare, ceea ce susține necesitatea unei monitorizări specifice fiecărui sit, mai degrabă decât presupunerea că toate biosolidele au același profil chimic.
Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare, inclusiv teste pe biosolide și soluri reale în condiții locale, pentru a înțelege mai bine care substanțe reprezintă o preocupare semnificativă pentru mediu. O’Carroll a menționat că există modalități potențiale de gestionare a contaminanților, precum modificarea proceselor de tratare a apelor uzate, schimbarea modului în care biosolidele sunt aplicate pe teren și reducerea utilizării anumitor substanțe la sursă.
