Investițiile străine pot consolida controlul guvernelor africane asupra terenurilor
Guvernele din Africa subsahariană folosesc investițiile străine, proiectele de infrastructură și schemele de conservare pentru a-și extinde controlul asupra terenurilor și comunităților, arată o cercetare recentă care acoperă 14 țări din regiune. Studiul contrazice ideea că statele africane ar fi pur și simplu prea slabe pentru a reglementa investitorii străini puternici. În schimb, cercetătorii susțin că guvernele pot folosi în mod activ investițiile și parteneriatele cu organizații externe pentru a-și întări propria autoritate, uneori în detrimentul drepturilor funciare existente ale comunităților.
Cercetarea, realizată de dr. Carolin Dieterle de la Universitatea din Manchester și de Yuezhou Yang de la Universitatea Oxford, analizează modul în care guvernele utilizează politica funciară nu doar pentru a încuraja dezvoltarea economică, ci și pentru a-și extinde și consolida puterea. Lucrarea este publicată în revista Geoforum.
Două strategii complementare de extindere a autorității statului
Echipa a analizat 24 de cazuri din 14 țări, combinând cercetări de teren desfășurate între 2018 și 2024 în Uganda, Africa de Sud, Tanzania, Zambia și Kenya cu o revizuire a literaturii de specialitate și a documentelor de politică existente. Cercetătorii identifică două strategii conectate.
Prima, numită „extindere”, presupune lărgirea autorității guvernamentale în zone unde controlul a fost în mod tradițional limitat sau împărțit cu comunitățile locale. Guvernele pot face acest lucru atrăgând investiții funciare la scară largă, construind coridoare de transport și infrastructură sau desemnând terenuri pentru conservare. A doua strategie, „adâncirea”, presupune consolidarea acestei autorități în timp, prin legi, sisteme administrative, înregistrarea terenurilor și instrumente tehnice precum cartografierea digitală.
În unele cazuri, guvernele au descris terenurile drept goale, neguvernate sau subutilizate pentru a le face să pară disponibile pentru dezvoltare. Cercetătorii argumentează că astfel de descrieri pot ignora activitățile agricole și pastorale existente, drepturile funciare cutumiare și sistemele locale de guvernare.
Exemple de la investiții agricole la conservare
Studiul evidențiază exemple din întregul continent. În Etiopia, eforturile guvernului de a atrage investiții agricole la scară largă au inclus identificarea de terenuri pentru o bancă funciară federală și promovarea lor ca disponibile pentru utilizare productivă. În nordul Ugandei, afirmațiile potrivit cărora terenurile erau nelocuite sau neguvernate au ajutat la justificarea reclasificării terenurilor cutumiare și alocării lor pentru proiecte de investiții.
Schemele de infrastructură pot avea efecte similare. În Kenya, coridorul de transport Lamu Port–Sud Sudan–Etiopia a fost folosit pentru a extinde autoritatea statului în regiuni unde terenurile au fost mult timp guvernate prin sisteme de proprietate comunală. În Tanzania, planificarea dezvoltării agricole a implicat reclasificarea terenurilor satelor pentru a le face disponibile pentru investiții.
Conservarea poate fi, de asemenea, un mijloc de extindere a controlului statului. Desemnarea unui teren ca parc, rezervație sau zonă protejată îl poate aduce sub autoritatea guvernului central, restricționând totodată modul în care localnicii îl folosesc. Lucrarea discută cazuri în care aceste procese au contribuit la strămutări, evacuări și conflicte.
O perspectivă diferită asupra terenurilor și puterii
Cercetătorii susțin că investițiile străine nu înseamnă neapărat că guvernele pierd controlul în favoarea intereselor externe. Statele pot folosi relațiile cu investitorii, donatorii și alte organizații pentru a-și urmări propriile obiective teritoriale și politice.
Cu toate acestea, lucrarea nu sugerează că un control mai puternic al statului este întotdeauna benefic. Autorii subliniază că procesele descrise pot fi excluzive sau coercitive și că eforturile de impunere a noilor aranjamente sunt adesea contestate de comunitățile afectate. Constatările oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care investițiile funciare, planificarea dezvoltării și politica de mediu pot remodela relația dintre guverne și oamenii care trăiesc pe terenurile respective.
