Un pericol ecologic ascuns: racii invazivi neglijați de cercetători
Un studiu recent arată că racii cu clești înguști, o specie invazivă insuficient studiată în Regatul Unit, sunt la fel de agresivi precum bine-cunoscuții raci semnal. Cercetarea, publicată în revista Biological Invasions, arată că racii cu clești înguști au potențialul de a provoca daune ecologice similare celor cauzate de racii semnal.
Racii semnal sunt cunoscuți drept o specie invazivă dăunătoare la nivel mondial. Ei afectează rețelele trofice consumând o gamă variată de surse de hrană și sunt purtători ai ciumei racilor.
Semnatarul principal al studiului, James Hodson, de la Școala de Biologie a Universității din Leeds, a declarat că speciile invazive reprezintă un factor major al pierderii biodiversității, în special în apele dulci, iar racii cu clești înguști au fost posibil trecuți cu vederea de ecologi, deși au numeroase populații în Regatul Unit. El a precizat că studiul, primul care analizează specific impactul acestei specii în Regatul Unit la diferite temperaturi, arată că sunt prădători similari racilor semnal în toate condițiile de temperatură.
Cele două specii de raci, asemănători unor homari de apă dulce și de dimensiunea unei palme, trăiesc în ape stătătoare precum lacuri, zone umede și rezervoare, pe toate continentele în afara Africii și Antarcticii. Ambele au apetit mare pentru plante acvatice, alge, nevertebrate și chiar icre de pește, iar când hrana este puțină pot recurge la canibalism.
Deși racii cu clești înguști au de obicei populații mai mici decât racii semnal și nu poartă ciuma racilor, ei rămân prădători de talie mare capabili să modifice ecosistemele. Hodson a avertizat că este o preocupare reală, întrucât extinderea lor în alte zone ar produce schimbări ecologice și ar perturba comunitățile native. Impactul asupra prăzii ar putea fi agravat și de încălzirea globală, deoarece temperaturile mai ridicate ar putea crește abundența și rata de hrănire a speciilor invazive.
Experimentul a expus racii semnal și racii cu clești înguști la patru temperaturi cuprinse între 9°C și 22°C, iar echipa a comparat răspunsurile funcționale ale celor două specii – cantitatea pe care un rac o poate consuma la diferite densități de pradă. Această abordare poate arăta și dacă speciile native rare continuă să fie consumate chiar dacă numărul lor este scăzut.
Cercetătorii au analizat și potențialul relativ de impact, care ia în calcul atât numărul de raci prezenți la o anumită temperatură, cât și impactul lor prădător. Hodson a explicat că scopul a fost de a afla cum ar varia impactul dacă temperaturile ar crește, de exemplu în diferite anotimpuri, locații sau din cauza schimbărilor climatice. Rezultatele au arătat că racii cu clești înguști au avut cel mai mare impact relativ la 17°C, când continuau să consume cantități mari de pradă și erau mai abundenți. Întrucât temperatura medie de vară în apele stătătoare din Regatul Unit este de aproximativ 15–20°C, această constatare este esențială pentru fundamentarea măsurilor de gestionare.
Dr. Matthew Harwood, coautor al lucrării, analizase anterior evoluția în timp a populației insuficient studiate de raci cu clești înguști și estimase dimensiunea singurei populații cunoscute din Yorkshire. Cercetarea a relevat și că populația din Regatul Unit ar putea fi supusă unor presiuni de mediu mai reduse, precum boli, decât în arealul său natal.
Harwood a spus că, pornind de la cercetarea sa anterioară, a colaborat cu James Hodson pentru a înțelege impactul potențial al racilor cu clești înguști și pentru a fundamenta mai bine politicile și măsurile de gestionare. El a subliniat că, deși eradicarea populațiilor stabilite de raci invazivi rămâne dificilă, este crucială prevenirea răspândirii speciei în zonele învecinate pentru a limita daunele ecologice. Echipa îndeamnă totodată autoritățile de reglementare de mediu să identifice în avans potențiali invadatori dăunători și să aplice politici proactive pentru a preveni invaziile favorizate de schimbările climatice.
Invaziile biologice și schimbările climatice sunt responsabile împreună de 60% dintre extincțiile la nivel mondial, astfel încât abordarea lor directă reprezintă o provocare esențială. Autoarea principală, Dr. Josie South, profesoară asociată de ecologie acvatică la Universitatea din Leeds, a explicat că invaziile de raci sunt notoriu de greu de gestionat, iar prioritatea trebuie să fie încetinirea ratei noilor invazii prin remedierea deficiențelor de politică. Una dintre acestea este lipsa datelor privind modul în care organismele reacționează la creșterea temperaturilor, ceea ce expune Regatul Unit la riscul unor specii considerate inofensive, precum racii cu clești înguști. Ea a arătat că activitatea echipei este menită să acopere această lacună de cunoaștere și de acțiune.
