Australia are nevoie de eforturi urgente pentru a-și atinge obiectivele climatice
Un nou raport arată că Australia poate limita depășirea pragului de 1,5°C stabilit prin Acordul de la Paris, dar numai printr-o transformare rapidă a sistemului energetic. Studiul, realizat de echipa de cercetare de la Climate Analytics și Institutul de Cercetare a Impactului Climatic din Potsdam, analizează ce poate face Australia pentru a reduce magnitudinea și durata acestei depășiri.
Cercetarea sugerează că lumea mai poate limita încălzirea globală la aproximativ 1,7°C, poate atinge emisii nete zero în anii 2060 și poate readuce încălzirea sub 1,5°C până în 2100, dar numai dacă guvernele acționează urgent. Combustibilii fosili reprezintă peste 75% din emisiile globale de gaze cu efect de seră.
Australia s-a angajat să reducă utilizarea combustibililor fosili la COP28 în 2023, la COP30 prin semnarea Declarației de la Belém și la conferința de la Santa Marta în aprilie 2026. Țara a resimțit deja consecințele schimbărilor climatice: incendiile din 2019–2020, inundații record în Queensland și nordul New South Wales după ciclonul Debbie în 2017 și albirea în masă a Marilor Barriere de Corali, a recifelor Ningaloo și Scott.
Un El Niño cu potențial record se formează în prezent și ar putea împinge temporar încălzirea globală spre 1,7°C sau chiar 1,8°C în 2027, aducând căldură extremă și secetă în Australia.
Declinul combustibililor fosili și electrificarea
Combustibilii fosili asigură aproximativ 90% din energia brută a Australiei, iar țara este unul dintre cei mai mari exportatori mondiali, producând circa 4,5% din emisiile globale de dioxid de carbon. Pentru o traiectorie aliniată Acordului de la Paris, emisiile nete ale Australiei ar trebui să scadă cu 55% față de nivelurile din 2005 până în 2030 și să ajungă la zero net până în 2050. În prezent, politicile actuale abia ating ținta de 43% pentru 2030, iar până în 2050 ar rămâne 245 de milioane de tone de emisii reziduale de compensat.
Producția de cărbune și gaze naturale lichefiate ar trebui să scadă cu aproximativ 80%, respectiv 25%, până în 2035, iar exporturile de cărbune cu 95% înainte de 2040. Electrificarea este esențială: electricitatea ar trebui să reprezinte 50% din cererea națională de energie până în 2035, față de 25% în 2025, însă politicile actuale ar asigura doar 33%.
Politici insuficiente și angajamente contradictorii
Ținta neobligatorie de 82% energie regenerabilă până în 2030, pe care Australia probabil nu o va atinge, trebuie consolidată și făcută obligatorie pentru a accelera implementarea, cu potențial de 96% regenerabile până în 2035. Mecanismul de protecție, care stabilește limite obligatorii de poluare pentru instalațiile industriale, trebuie aplicat corespunzător: în 2025 emisiile industriale au scăzut cu doar 2,3%, mai puțin de jumătate din declinul anual necesar de 4,9%, iar cele 196 de instalații vizate au redus emisiile combinate cu doar 0,4%.
În sectorul transporturilor, există apeluri pentru interzicerea vânzărilor de mașini noi pe benzină și motorină până în 2035, dar nu există un plan de electrificare a transportului greu. Emisiile din minerit ar putea fi reduse la zero până în 2045 prin înlocuirea motorinei cu electricitate în camioane, echipamente și procesare, iar eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili ar ajuta.
Guvernul Albanese a aprobat 37 de proiecte noi, extinse sau prelungite de combustibili fosili de la preluarea puterii și are 42 în curs de aprobare, contrar opiniei consultative din 2025 a Curții Internaționale de Justiție, care a stabilit că autorizarea de noi proiecte de combustibili fosili poate constitui un act internațional ilicit. Australia va conduce discuțiile la COP31 în noiembrie și a promis să continue tranziția, dar nu poate cere altora să respecte obiective climatice pe care ea însăși nu le îndeplinește.
