Un mister regal vechi de 5.000 de ani: indicii digitale o indică pe Meretneith drept regină-faraon a Egiptului
Un nou studiu publicat în revista Prague Egyptological Studies ar putea pune capăt unei dispute care durează de decenii în rândul egiptologilor: dacă Meretneith, o femeie regală care a trăit acum mai bine de 5.000 de ani, a condus Egiptul cu drepturi depline, ca un rege, și nu doar ca regentă sau regină-mamă. Cercetarea, realizată cu ajutorul unei tehnici digitale inedite, analizează o inscripție hieroglifică păstrată doar într-o fotografie alb-negru a unui artefact dispărut.
Meretneith a trăit în timpul Primei Dinastii, perioada în care primii regi au condus un Egipt unificat. Posibil fiică a lui Djer, al treilea rege al dinastiei, ea este cunoscută în principal datorită complexului funerar fastuos de la Abydos, umplut cu bogății demne de un conducător de sex masculin. Deși specialiștii acceptă că a deținut puterea cel puțin ca regentă sau co-regentă, statutul său exact a rămas neclar, iar rezolvarea acestei dispute ar necesita un text care să o identifice explicit ca suveran.
Singurul text considerat până acum capabil să lămurească misterul este o inscripție de pe un dop de lut, descoperit în anii 1940 la Saqqara, într-un mormânt necunoscut. Din cele 13 dopuri excavate atunci, a supraviețuit o singură fotografie a inscripției, păstrată în arhivele egiptologului Walter B. Emery de la Egypt Exploration Society din Londra. Locația originală a artefactului și a plăcii de sticlă fotografice rămâne necunoscută.
Textul cuprinde un șir de patru semne regale numite serekh, embleme care combină imaginea unei clădiri regale, a unei divinități protectoare și numele conducătorului. Emery susținea că doar primul și al patrulea semn îi aparțin regelui Djer, însă afirmația sa că celelalte două serekh-uri o numesc pe Meretneith a fost respinsă de mulți cercetători ai vremii, în parte din cauza calității slabe a fotografiei publicate, care făcea imposibilă confirmarea detaliilor.
Pentru a soluționa dezbaterea, cercetătorii au colaborat cu tehnicianul digital Crystal Miller de la Macquarie University din Sydney și au aplicat un proces în mai mulți pași imaginii scanate din arhivă. Au izolat hieroglifele, au inversat culorile și au convertit imaginea într-un grafic vectorial scalabil, bazat pe formule matematice, obținând o replică digitală clară, comparabilă cu o copie de înaltă precizie a unui relief. Rezultatul este semnificativ mai fidel decât ilustrația manuală realizată de Emery.
Tehnica a relevat că, în al doilea și al treilea serekh, semnele din porțiunea de nume a emblemei corespund semnului principal folosit pentru scrierea numelui Meretneith. Potrivit autorilor, acest lucru o identifică pe Meretneith ca purtătoare a mărcii primare a conducătorilor din acea perioadă, ceea ce înseamnă că a fost un rege-femeie în timpul Primei Dinastii și a doua femeie-conducător al Egiptului antic al cărei nume a fost înregistrat în emblema regală serekh.
Descoperirea se adaugă unui corp mai amplu de dovezi care susțin cariera regală a lui Meretneith: complexul funerar somptuos din cimitirul regal, inscripții care îi documentează numele alături de titluri administrative și departamente, precum și impresiuni pe sigilii regale. Estimările sugerează că a condus Egiptul timp de cel puțin 30 de ani, într-o formă sau alta.
Cercetarea propune o nouă ipoteză: cariera politică a lui Meretneith ar trebui împărțită în etape distincte, corespunzătoare diferitelor tipuri de dovezi. Serekh-ul regal alături de cel al lui Djer o identifică drept co-regentă, în timp ce sigiliile funerare confirmă rolul ulterior de regentă și mamă a regelui. Egiptenii i-au recunoscut statutul politic menționându-i numele pe sigiliul funerar al unui conducător ulterior, Semerkhet. Alte texte indică faptul că avea autoritate asupra vistieriei și a oficialilor, guvernând ca suveran fără un titlu politic formal.
Autorii sugerează că Meretneith a avut avantajul de a intra și de a ieși din sfera politică în funcție de necesitățile mediului politic, spre deosebire de conducătorii de sex masculin care i-au urmat și care au domnit, au murit și au fost îngropați de succesorii lor. Capacitatea de a-și schimba rolurile politice de-a lungul carierei a fost posibilă tocmai datorită genului și poziției sale în familia conducătoare.
