Un delfin din Marea Barieră de Corali hărțuiește pești până își regurgitează hrana și apoi o fură
Un delfin comun cu bot de sticlă, supranumit Bubbles, a fost observat în repetate rânduri în apele puțin adânci din apropierea insulei Lady Elliot, în sudul Marii Bariere de Corali, folosind o strategie neobișnuită de hrănire: hărțuiește un banc de pești și le fură hrana pe care aceștia o regurgitează.
Cercetătorii de la Universitatea Sunshine Coast au documentat acest comportament între 2021 și 2025, observându-l și filmându-l de 11 ori. De fiecare dată, delfinul a ales un pește dintr-un banc de trevally cu ochi mari, l-a urmărit insistent până când acesta a eliminat hrana, iar apoi a consumat resturile expulzate în timp ce peștele se îndepărta.
Conform studiului publicat în revista Ecology and Evolution, semnat de dr. Asia Haines și de doctoranda Romney Edwards-Francis, este prima descriere detaliată a cleptoparazitismului la un cetaceu la nivel mondial. Cleptoparazitismul — furtul hranei capturate sau colectate de alte animale — este o strategie comună în rândul multor specii, dar este rar documentată la mamiferele marine.
Haines a declarat că repetarea comportamentului pe parcursul mai multor ani sugerează că delfinul ar putea fi învățat să vizeze peștii cu stomacul cel mai plin, pentru a obține mese mai consistente. Cercetătorii presupun că Bubbles profită de răspunsul de stres al peștilor urmăriți și ar putea folosi și vocalizări intense, repetitive, cu frecvență joasă, pentru a le amplifica stresul.
Edwards-Francis a explicat că această tactică ar putea ajuta delfinul să evite costul energetic al vânării proprii, lăsând alte animale să facă munca grea. Ea a remarcat că, deși delfinii comuni cu bot de sticlă tind să vâneze în grup, Bubbles a fost observat întotdeauna hrănindu-se singur, ceea ce sugerează că tactica specializată ar putea necesita mai puțină energie decât urmărirea directă a unei prăzi rapide.
Rămâne întrebarea dacă este vorba despre un singur delfin care a găsit o scurtătură către o masă ușoară sau dacă acest comportament este mai răspândit decât se crede. Edwards-Francis a spus că cercetătorii suspectează că tacticile rare sau noi de hrănire, precum cleptoparazitismul, sunt probabil subraportate la delfini și la alți cetacei, iar provocarea constă în monitorizarea animalelor subacvatice pe perioade mai lungi pentru a le surprinde întreaga gamă de comportamente. Combinarea tehnologiilor emergente, cum ar fi dronele, cu observațiile subacvatice ar putea ajuta la depășirea acestei dificultăți.
Întrebată dacă acest comportament pune în pericol reputația delfinilor de creaturi jucăușe și prietenoase, Haines a răspuns că nu. Ea a explicat că percepția delfinilor ca „băieții buni ai mării” ține mai degrabă de antropomorfism — tendința de a le atribui caracteristici umane — și poate că se datorează faptului că delfinii par să zâmbească. Delfinii sunt prădători și își vânează activ prada, indiferent dacă aceasta a fost furată de la altă specie sau nu.
