Consumul global de îngrășăminte s-a dublat din 1980, dar unele regiuni reduc utilizarea excesivă
Consumul global de îngrășăminte s-a dublat cel puțin începând cu anul 1980, însă există diferențe de peste zece ori între regiunile cu cele mai mari și cele mai mici rate de aplicare a azotului, potrivit unei noi analize realizate la Institutul pentru Mediu al Universității din Minnesota.
Cercetătorul Deepak Ray a coordonat timp de șase ani dezvoltarea unui set global de date privind ratele de aplicare a îngrășămințelor specifice fiecărei culturi, împreună cu Tek Sapkota de la Centrul Internațional pentru Ameliorarea Porumbului și Grâului și cu Achim Dobermann de la Asociația Internațională a Îngrășămințelor. Rezultatele analizei au fost publicate în revista Environmental Research Letters.
Date detaliate pentru 156 de culturi
Noul set de date oferă rate de aplicare a îngrășămințelor cu azot, fosfor și potasiu, specifice fiecărei culturi, pentru fiecare țară, în perioada 1980–2022. Echipa a compilat 800.000 de puncte de date existente și a construit un software de imputare pentru a completa tabloul.
Setul de date rezultat include rate de aplicare pentru 156 de culturi, plus pășuni și păduri, oferind prima imagine a tuturor celor trei nutrienți majori la nivelul fiecărei culturi, într-o serie globală continuă.
Regiuni cu traiectorii diferite
Analiza arată că regiunile care aveau rate ridicate și adesea excesive de aplicare a îngrășămințelor la începutul anilor 1980, cum ar fi unele părți din Europa, și la începutul anilor 2000, cum ar fi unele părți din China, se îndreaptă acum spre rate reduse de utilizare.
În schimb, țările care aveau aplicări foarte scăzute și adesea insuficiente acum patru decenii, inclusiv Etiopia și Vietnam, se îndreaptă spre rate mai mari de utilizare a îngrășămințelor.
Unele regiuni, precum Africa subsahariană, folosesc doar cantități minime de îngrășăminte și ar putea obține randamente agricole mai mari dacă ar adopta mai multe practici de fertilizare.
Echilibrul dintre productivitate și impactul asupra mediului
Optimizarea utilizării îngrășămințelor, prin corectarea subutilizării și reducerea suprautilizării, ar putea produce suficiente culturi pentru a hrăni lumea, limitând în același timp daunele asupra mediului, notează cercetătorii.
„Aceste informații pot ajuta la identificarea regiunilor care nu folosesc cantitatea sau combinația potrivită de îngrășăminte pentru a obține randamente optime ale culturilor”, a declarat Ray. „De asemenea, pot identifica zonele care folosesc prea mult îngrășământ, ceea ce este costisitor din punct de vedere financiar și al mediului.”
Prea puțin îngrășământ limitează randamentele, afectând producția de alimente și veniturile fermierilor. Utilizarea excesivă poate duce însă la soluri acide, împiedicând culturile să absorabă nutrienții necesari, și la scurgeri de nutrienți care pot genera zone moarte în ocean.
Excesul de îngrășământ poate fi de asemenea transformat în oxid de azot, un gaz cu efect de seră de aproximativ 300 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon.
Strategii adaptate la nivel național
Prin date privind îngrășămintele specifice fiecărei culturi, țările pot concepe strategii țintite de gestionare a nutrienților pentru a reduce importurile de îngrășăminte și emisiile, sporind în același timp producția de alimente.
„Nu există o singură provocare globală legată de îngrășăminte: unele regiuni trebuie să utilizeze nutrienții mai eficient, în timp ce altele au nevoie în continuare de un acces mai mare la nutriție vegetală pentru a reduce decalajele de randament”, a declarat Dobermann. „Acest set de date ne ajută să vedem aceste diferențe cu o claritate fără precedent, oferind o bază de dovezi mai solidă pentru decizii care susțin atât securitatea alimentară, cât și durabilitatea mediului.”
Setul complet de date și software-ul de imputare sunt disponibile prin intermediul Universității din Minnesota Technology Commercialization, gratuit pentru uz academic. O versiune a datelor din jurul anului 2020 este arhivată cu acces deschis pe Dryad.
