Nanoparticulele ar putea îmbunătăți tratamentul endometriozei
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Washington (WSU) au dezvoltat o metodă de administrare a medicamentelor bazată pe nanoparticule, care s-a dovedit rapid eficientă împotriva endometriozei în testele preliminare. Rezultatele, publicate în revista Advanced Healthcare Materials, deschid calea către o posibilă terapie pentru o boală cronică incurabilă care afectează aproximativ una din zece femei.
Nanoterapia țintită a redus simptomele și progresia endometriozei după o singură doză, în cadrul unui model experimental pe șoareci. Tratamentul vizează un tip de celulă asociată cu endometrioza, folosind un medicament disponibil în mod obișnuit, livrat printr-o nanoparticulă minusculă.
„Am identificat celula imunitară specifică bolii și aveam un medicament, dar nu puteam ținti celula doar cu medicamentul”, a declarat Kanako Hayashi, profesor în cadrul Școlii de Biosciințe Moleculare din cadrul Colegiului de Medicină Veterinară al WSU și autor corespondent al studiului. „Așa că am folosit acest nanotransportator care livrează medicamentul exact la locul bolii.”
Endometrioza este o afecțiune debilitantă care afectează aproximativ 190 de milioane de femei la nivel mondial. În această boală, leziuni de țesut similar celui din interiorul uterului se dezvoltă în afara uterului. Simptomele pot include durere cronică, crampe severe, durere în timpul actului sexual și infertilitate. Multe femei se confruntă cu ani de suferință înainte și după diagnosticarea bolii, care rămâne incurabilă.
Terapiile hormonale sunt utilizate pentru gestionarea simptomelor, dar vin cu numeroase dezavantaje, inclusiv efecte asupra fertilității și densității osoase. Femeile tinere care urmează aceste tratamente experimentează adesea efecte asemănătoare menopauzei, precum bufeurile și infertilitatea. Intervențiile chirurgicale pot îndepărta leziunile, dar eficacitatea lor poate fi de scurtă durată.
Celulele imunitare, o țintă terapeutică
Cercetările recente privind endometrioza s-au concentrat asupra disfuncției sistemului imunitar, în special asupra problemelor legate de celulele albe din sânge numite macrofage, esențiale în prevenirea bolii. Într-un studiu anterior, cercetătorii de la WSU au identificat o populație unică de macrofage asociată cu endometrioza.
Aceste celule s-au remarcat ca ținte potențiale pentru administrarea medicamentelor cu ajutorul unui nanotransportator, o moleculă specializată care livrează medicamentul la locul bolii fără a afecta celulele și țesuturile din jur, precum o cheie care se potrivește într-o broască.
Echipa a proiectat această „cheie” folosind niclosamida, un medicament aprobat în prezent pentru tratarea teniilor intestinale. Medicamentul este studiat pentru o serie de alte utilizări potențiale, inclusiv tratamentul cancerului, iar în cercetările anterioare ale lui Hayashi s-a demonstrat că reduce leziunile în endometrioză.
Cu toate acestea, medicamentul prezintă dezavantaje semnificative, inclusiv solubilitatea scăzută, ceea ce înseamnă că pacienții trebuie să ia doze mari pentru ca acesta să funcționeze, limitând perioada în care îl pot lua în siguranță. Pentru o boală care necesită ani sau chiar decenii de tratament, aceasta este o limitare majoră, a explicat Hayashi.
Rezultate după o singură doză la șoareci
Echipa WSU a conceput o moleculă nanometrică cunoscută sub numele de dendrimer, care se leagă de niclosamidă și o livrează într-o formă mai solubilă. Într-un experiment pe un model de șoarece, aceștia au descoperit că o singură injecție a produs rezultate pentru o serie de simptome, inclusiv reducerea dimensiunii și numărului de leziuni și o sensibilitate mai redusă la durere.
Colaboratorul și autorul corespondent al lui Hayashi a fost Anjali Sharma, fost profesor asistent de chimie la WSU, acum la Universitatea din Michigan. Alți coautori au inclus Rishi Sharma, fost director de dezvoltare a afacerilor la Colegiul de Arte și Științe al WSU, acum la Michigan; Anubhav Dhull, student absolvent în chimie la WSU; Mingxin Shi, cercetător postdoctoral; Madeleine Harvey și Taylor Page, asociați de cercetare studenți în cadrul Școlii de Biosciințe Moleculare; și cercetători de la Universitatea din Florida.
Cercetătorii colaborează cu Biroul de Antreprenoriat și Inovare al WSU pentru a urmări oportunități de brevetare și comercializare, în timp ce caută sprijin pentru testarea tehnologiei în studii clinice pe oameni.
„Deși mai avem nevoie de multiple faze de testare, acest studiu ne arată că eficacitatea este puternică, iar acest nanotransportator este stabil până acum timp de două săptămâni – și credem că poate rezista mai mult”, a spus Hayashi. „Ideea este că, dacă este stabil timp de o lună, ai putea merge la medic o dată pe lună, primi injecția, fie intravenos, fie intramuscular, și apoi merge acasă.”
