Dronurile pot perturba fauna. Un nou cadru le-ar putea face mai prietenoase cu animalele sălbatice
În această vară, presa norvegiană a relatat despre locuitori din Lofoten care au tras în dronuri din frustrare. Însă nu toate ființele expuse la apropierea dronurilor se pot apăra la fel. Păsările de pradă atacă aparatele de zbor când se simt amenințate, iar în timpul colectării de date se observă frecvent că dronurile atrag rapid atenția păsărilor din zonă. Este documentat și faptul că dronurile pot alunga păsările cuibăritoare de la cuiburi.
Ken Hellerud, inginer-șef și doctorand la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie din Gjøvik, remarcă totuși că Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii raportează că utilizarea dronurilor permite cercetătorilor să studieze păsările marine cu mult mai puțin deranj decât înainte. Acest lucru este posibil pentru că piloții instituitului cunosc în detaliu fauna din zonele în care zboară și comportamentul speciilor. Hellerud spune că instrumentele dezvoltate pe baza unui cadru nou le pot oferi piloților multe dintre aceste cunoștințe în timp real.
Ghidurile actuale sunt prea generale
Astăzi, dronurile sunt folosite în mod curent în agricultură, gestionarea pădurilor și inspecția infrastructurii. Aproximativ 457.000 de norvegieni dețin unul sau mai multe astfel de aparate. Potrivit cercetătorului, aceste utilizări au generat ghiduri solide pentru evitarea daunelor materiale și umane, dar modul de protejare a siguranței ecologice rămâne neclar. Zborul cu drona este interzis în multe zone protejate, însă în afara lor îndrumările se limitează la a te asigura că nu provoci perturbări păsărilor sau faunei. Cum se realizează acest lucru în practică este departe de a fi limpede.
Hellerud subliniază că multe ecosisteme vulnerabile sunt protejate prin zone de siguranță statice, oarecum arbitrare. Gradul de perturbare depinde însă de tipul dronei, de speciile prezente și de reacția lor la tiparul de zbor. Cercetările arată, de exemplu, că rațele eider nu reacționează semnificativ la o dronă care trece la 30 de metri altitudine, în timp ce pinguinii regali înregistrează o creștere importantă a ritmului cardiac. Felul în care se mișcă drona față de animal contează mult: dacă se apropie de jos, de sus sau de la aceeași înălțime. Cocorul de munte, care petrece mult timp la sol, reacționează diferit față de păsările migratoare mici și de păsările de pradă. Dimensiunea dronei, zgomotul produs și intervalul de frecvență în care operează sunt și ele factori relevanți.
De la cunoștințe fragmentate la o înțelegere holistică
Cercetările existente tind să trateze acești factori în mod izolat, spune Hellerud. Puține studii analizează legătura dintre tipul de dronă, modul de zbor, răspunsul animalelor la nivel individual și consecințele ecologice pe termen lung. Acest lucru devine problematic când scopul este simularea digitală a impactului potențial asupra mediului.
Lizhen Huang, profesoară la Departamentul de Inginerie a Producției și Civilă din cadrul universității și coordonatoarea cercetării doctorale a lui Hellerud, explică faptul că pentru a simula ceva trebuie mai întâi să știi ce anume să simulezi. Cadrul dezvoltat de echipă sintetizează cunoștințele existente și răspunde în mare măsură la această întrebare. Descris în detaliu într-un articol publicat în revista Drones, cadrul face posibilă traducerea cunoștințelor ecologice în date tehnice concrete, care pot fi folosite direct de ingineri la dezvoltarea algoritmilor și a tehnologiei de simulare pentru zborul cu drona.
O dronă nu este doar o dronă
O aplicație posibilă a unor astfel de instrumente de simulare este integrarea lor într-o hartă interactivă care să le faciliteze piloților cunoașterea aprofundată a zonei de lucru. Hellerud descrie o hartă dinamică, actualizată continuu în funcție de probabilitatea de a găsi diferite specii într-o anumită zonă la diferite momente ale anului. Harta ar putea indica și modul în care ar trebui să zbori, dacă este perioada de cuibărit sau dacă alte condiții impun precauție specială. Serviciul ar permite specificarea modelului de dronă folosit, astfel încât îndrumările să fie adaptate aparatului respectiv.
În agricultură există deja dronuri cu o capacitate de încărcare de până la 100 de kilograme. O astfel de mașină afectează împrejurimile complet diferit față de dronurile mici folosite de persoanele private, cu un peisaj sonor mai apropiat de cel al unui elicopter. Instrumentul este destinat inițial industriei forestiere și agricole, dar cercetătorii nu văd niciun obstacol în calea disponibilizării sale ulterioare pentru persoanele private. Astfel, turiștii cu dronuri din Lofoten ar putea naviga în natură fără să provoace nici păsările, nici răbdarea localnicilor.
