Descoperire majoră la Opovo: așezarea neolitică era mult mai mare și mai egalitară decât se credea
O echipă germano-sârbă de arheologi a reevaluat un sit neolitic vechi de aproximativ 6.800 de ani din Serbia, ajungând la concluzia că așezarea de la Opovo Ugar-Bajbuk era semnificativ mai întinsă și mai populată decât indicau cercetările din anii 1980. Noile date sugerează, de asemenea, o structură socială relativ egalitară, fără diferențe majore de avere materială.
Cercetările au fost realizate de specialiști de la Universitatea Kiel, Muzeul Național din Pančevo, Muzeul Voivodinei și Universitatea din California, Berkeley, iar rezultatele au fost publicate în revista Archaeologica Austria.
Potrivit noului studiu, așezarea se întindea pe o suprafață de peste 9 hectare, față de estimarea anterioară de circa 5 hectare. Arheologii au identificat până la 220 de structuri de locuințe și estimează că populația maximă a depășit 700 de locuitori, comparativ cu aproximativ 200 cât se presupunea anterior.
Analizele radiocarbon actualizate datează faza principală de locuire în intervalul 4850–4725 î.Hr., ceea ce indică o perioadă de ocupație continuă ceva mai lungă decât sugerau datele din anii 1980. Cercetătorii au reușit să identifice două faze distincte de locuire și o extindere treptată a așezării de-a lungul existenței sale.
Investigațiile au combinat colectarea sistematică de artefacte de suprafață, metode geofizice pentru detectarea structurilor subterane fără săpături, foraje geoarheologice și, în final, o excavare țintită a unui șanț de incintă. Potrivit echipei, această abordare minim invazivă demonstrează cât de eficient pot fi reevaluate vechile descoperiri arheologice.
Analiza dimensiunilor diferitelor locuințe indică un nivel relativ scăzut de inegalitate în ceea ce privește averea materială. Deși existau probabil diferențe economice, acestea nu au dus la o stratificare socială semnificativă.
Prezența a până la cinci șanțuri perimetrale sugerează o comunitate bine organizată, capabilă să coordoneze eforturi ample de muncă. Nu există dovezi ale unor constrângeri, ceea ce indică faptul că aceste lucrări erau întreprinderi cooperativiste, nu ierarhice.
Cercetătorii subliniază că noile date și interpretări privind situl de la Opovo pot contribui la o înțelegere mai profundă a structurii sociale, a dezvoltării așezărilor și a rolului acestui centru în regiune. Coroborate cu informații de la alte situri, acestea rafinează imaginea asupra unei regiuni esențiale pentru înțelegerea perioadei neolitice europene.
