Presiunea idealurilor corporale contradictorii asupra tinerelor din Noua Zeelandă
Rețelele sociale au devenit pentru mulți o sursă principală de sfaturi despre aspect fizic, alimentație și exerciții. Pe Instagram și TikTok, influencerii din domeniul wellness promovează regimuri stricte de dietă și antrenament, vânzând simultan îmbrăcăminte sportivă și suplimente proteice. De regulă, aceștia sunt tineri, atrăgători, slabi și cu mușchi definiți.
Influenceri precum Sommer Ray, Tammy Hembrow și Kayla Itsines au atras zeci de milioane de urmăritori prezentând versiuni foarte curatoriate ale sănătății, fericirii și succesului. Există și beneficii: multe tinere îi consideră motivanți și educativi, iar rețelele sociale pot oferi comunități de sprijin pentru obiectivele de sănătate și fitness.
Totuși, această influență — provenind adesea de la persoane cu credibilitate discutabilă, pe platforme majore fără garanții împotriva sfaturilor de sănătate nefondate — poate avea un cost. Cercetările recente sugerează că acest lucru este valabil în special pentru tinerele care încearcă să navigheze ideile în continuă schimbare despre fitness și corpul „ideal”.
Contradicțiile idealurilor online
Un sondaj realizat pe 200 de tinere din Noua Zeelandă a analizat idealurile corporale întâlnite online. Participantele au identificat un amestec uneori contradictoriu: să fii suplă și tonifiată, slabă, cu forme, fashionabilă, fără grăsime, musculoasă sau „groasă” — cu fese și coapse bine conturate. Circa 57% au considerat că tinerele sunt supuse unei presiuni puternice pentru a atinge aceste idealuri, recunoscând totodată cât de greu este să le împaci: cum să fii simultan slabă și cu forme?
O altă contradicție apare în tendințele online de fitness, precum populara „fitspiration”, adesea prezentate ca împuternicire, pozitivitate corporală și iubire de sine, dar care încurajează controlul strict asupra dietei, exercițiilor și altor aspecte ale vieții cotidiene. Pentru unele, urmărirea constantă a acestor idealuri a avut un cost: dezamăgire și relații negative cu un corp care nu părea niciodată „suficient”. Unele s-au temut de creșterea în greutate sau au căutat continuu noi „defecte”.
Presiunea s-a tradus și în comportamente potențial dăunătoare. Circa 17% dintre participante au raportat practici de alimentație dezordonată, iar altele au luat în considerare intervenții chirurgicale estetice. Chiar și cele care simțeau că au atins un ideal continuau să se compare cu alții online, întâlnind un nou ideal de atins. Presiunea de a se îmbunătăți nu se oprea la aspectul fizic.
Imperativul „glow up”
În cadrul unor grupuri de discuție separate cu 15 tinere din Insula de Nord, au fost explorate experiențele legate de „glow up” — o tendință popularizată în pandemie, centrată pe o transformare vizibilă, documentată digital, într-o presupusă versiune mai bună a propriei persoane. Unele au spus că tendința le-a motivat să devină mai active și mai sănătoase. Majoritatea au descris însă presiunea de a transforma multiple aspecte ale vieții: somn, dietă, exerciții și obiective profesionale. Viața însăși putea deveni un „proiect” pentru a deveni mai sănătoasă, mai de succes și mai atrăgătoare. Sub acest „imperativ al glow up”, multe s-au simțit dezamăgite când nu au reușit să reproducă transformările prezentate de influenceri.
Conștientizare fără scăpare
Cercetarea arată că tinerele sunt în general conștiente și critice față de idealurile corporale schimbătoare și contradictorii. Una dintre participante a spus: „Acum doar 20 de ani era ideal să fii slabă, cu sâni mici și fese mici. Acum standardele s-au schimbat: abdomen plat, sâni și fese mai mari sunt idealul, dar majoritatea tipurilor de definiție musculară sunt neatractive. Mulți se simt presați să urmeze aceste idealuri pentru a se simți iubiți și acceptați.”
Recunoașterea acestor presiuni nu le face însă ușor de evitat. Participantele au descris rețelele sociale ca „de neevitat” și prezente „24/7″, unele simțindu-se incapabile să se deconecteze chiar când își doreau. Multe au sugerat modalități proprii de gestionare: să nu mai urmărească conturi dăunătoare sau să facă „detox digital” pentru mai multe activități offline, precum sportul sau jurnalizarea.
Educația poate ajuta tinerii să recunoască și să navigheze conținutul dăunător. Dar bazarea pe acțiunea individuală pune multă responsabilitate pe aceleași tinere expuse. Aceasta ridică o întrebare mai amplă despre unde ar trebui să se afle responsabilitatea reducerii prejudiciului. Concentrarea asupra a ceea ce pot face tinerele riscă să ignore rolul platformelor și al algoritmilor care determină ce văd utilizatorii — și care pot amplifica repetat tendințe populare și idealuri corporale nerealiste. Gestionarea acestor daune va cere mai mult decât schimbarea comportamentului online al tinerelor, iar experiențele lor ar trebui să fie centrale în eforturile de abordare a acestei probleme complexe.
