Stilul de învățare influențează abilitățile de supraviețuire ale urangutanilor tineri
Puii de urangutan petrec primii opt ani alături de mamele lor, timp în care se pot baza pe cunoștințele acestora. După această perioadă, devin complet independenți. Pentru a supraviețui singuri, trebuie să învețe numeroase abilități, dintre care cele mai importante sunt cele legate de hrănire. Dieta unui urangutan adult cuprinde aproape 250 de alimente distincte, alese dintr-o multitudine de opțiuni, unele potențial toxice, în labirintul vast al pădurii tropicale. Înainte de a pleca pe cont propriu, puii trebuie să învețe și cum trebuie procesate alimentele și când și unde pot fi găsite acestea.
Un studiu publicat în revista Science, condus de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Comportament Animal din Germania, arată că urangutanii sălbatici își construiesc profilul alimentar larg printr-o interacțiune complexă între învățarea socială și cea individuală în timpul copilăriei. Este primul studiu care demonstrează că multiple forme de învățare interacționează de-a lungul mai multor ani pentru a construi abilități ecologice largi, relevante pentru supraviețuire, la o specie sălbatică de maimuță mare.
Învățarea prin observare și practică
Cercetătorii au folosit date pe termen lung de la stația de monitorizare Suaq Balimbing din Indonezia, unde o echipă internațională urmărește urangutani sălbatici de Sumatra de-a lungul vieții acestora. Studiul a investigat date de la 21 de urangutani imaturi, urmăriți de la naștere până la independență, în jurul vârstei de 8,5 ani.
Pe parcursul a 4.700 de ore de observație, cercetătorii au examinat trei comportamente cheie: când urangutanii își observau îndeaproape mama și conspecifiii din apropiere printr-un comportament numit „peering” (un indicator comportamental al învățării sociale); când explorau diferite obiecte din habitat (un indicator al învățării individuale); și ce alimente consumau cu succes fără ajutorul mamelor (o măsură a competenței ecologice).
Analiza a inclus aproape 7.000 de înregistrări de învățare socială și individuală, păstrând separat istoricul fiecărui animal pentru a determina modul în care comportamentul de învățare se raportează la lățimea dietei sale finale.
Rezultatele studiului
Cercetătorii au descoperit că urangutanii imaturi diferă substanțial în ceea ce privește implicarea în învățarea socială față de cea individuală. Cu toate acestea, toți imaturii s-au implicat în învățarea socială mai frecvent decât în cea individuală — de până la cinci ori mai frecvent în medie.
Echipa a constatat că atunci când puii se implicau în învățare socială, aceasta declanșa explorare ulterioară pentru până la două ore și jumătate. În plus, învățarea socială și cea individuală au funcționat în tandem de-a lungul perioadei de dezvoltare. Puii care s-au implicat în rate ridicate din ambele forme de învățare au ajuns cu cele mai largi profiluri alimentare la independență. Invers, când ambele forme de învățare au fost reduse, indivizii au ajuns cu cea mai mică lățime a dietei, cu o diferență de trei ori între nivelurile ridicate și cele scăzute de învățare.
Învățarea socială crescută ar putea chiar compensa parțial învățarea individuală scăzută prin îmbunătățirea lățimii dietei. „Învățarea socială a intervenit pentru a face munca grea, ceea ce ne arată cât de semnificativă este în viața marilor maimuțe”, adaugă Thillaikumar.
Legătura dintre învățare și supraviețuire
Rezultatele arată că învățarea intensificată duce la diete mai largi, dar rămân întrebări despre modul exact în care apare acest avantaj. Echipa plănuiește să analizeze dincolo de lățimea dietei pentru a determina dacă învățarea sporită îmbunătățește și aportul energetic și, în cele din urmă, dacă acest lucru se traduce prin supraviețuire și reproducere.
„Întrebări ca acestea pot fi răspunse doar prin observarea animalelor în mediul lor natural de la naștere până la moarte”, spune coautoarea dr. Sri Suci Utami-Atmoko de la Universitas Nasional din Indonezia. „Studiile de teren pe termen lung oferă timpul și spațiul necesare pentru a urmări animalele longevive de-a lungul întregii lor istorii.”
