Fumul incendiilor din LA a crescut toxinele aeriene: cât au persistat?

Florentina

Fumul incendiului Eaton din 2025 a declanșat un vârf al toxinelor din aer, dar poluarea a revenit la normal în șase zile

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), oferă detalii despre modul în care incendiul Eaton din ianuarie 2025 a afectat calitatea aerului în zonele aflate în aval, arătând cum nivelurile de contaminanți toxici din aer au crescut puternic și apoi au scăzut pe măsură ce incendiul s-a stins. Cercetarea a fost publicată în revista ACS ES&T Air.

Studiul a constatat că, în timpul arderii active, fumul a transportat niveluri extrem de ridicate de plumb, arsenic, clor, brom și cupru. Cercetătorii nu au găsit dovezi că fumul toxic sau metalele grele ar fi persistat în aer după stingerea incendiilor. Nivelurile de poluare a aerului au revenit la normal în șase zile și au rămas la aceste valori timp de câteva luni.

„Pe măsură ce incendiile din zonele de interfață urban-sălbatic, precum cele din regiunea Los Angeles din ianuarie 2025, devin mai frecvente, acest studiu ne ajută să înțelegem mai bine riscurile imediate pe care le prezintă fumul acestor tipuri de incendii pentru comunitățile din jur”, a declarat Suzanne Paulson, profesoară de științe atmosferice și oceanice și unul dintre autorii studiului. Ea este și directoarea Centrului pentru Aer Curat al UCLA, din cadrul Institutului de Mediu și Sustenabilitate. „Totuși, mai rămân multe de făcut pentru a înțelege mai bine dinamica modului în care arderea în mediul urban, comparativ cu zonele sălbatice, afectează compoziția poluanților din fumul produs de aceste incendii”, a adăugat Paulson.

Pentru a înțelege cum s-au deplasat fumul și praful în aval prin cartierele locale, cercetătorii au combinat date privind calitatea aerului de la două stații de monitorizare aflate în aval de incendiul Eaton – una pe campusul UCLA și una la stația Huntington Park a Districtului de Management al Calității Aerului din Coasta de Sud, situată la aproximativ 27 de kilometri sud-sud-vest de locul de izbucnire a incendiului – cu date satellite de urmărire a incendiilor și modele de vânt. Acest lucru le-a permis echipei să separe datele despre fumul incendiilor de emisiile urbane obișnuite.

Studiul a mai constatat că sursa exactă a contaminanților – fie arderea zonelor sălbatice, fie a clădirilor urbane – nu a putut fi stabilită cu claritate.

„Elemente precum plumbul, arsenicul, zincul, bromul și clorul sunt așteptate să fie mai ridicate în fumul incendiilor urbane, dar am constatat că ele au persistat chiar și atunci când incendiile s-au deplasat din zonele urbane către zonele sălbatice”, a declarat Catherine Banach, cercetătoare doctorandă la UCLA și coautoare a studiului. „Iar potasiul, care este de obicei folosit ca marker al arderii vegetației, nu s-a corelat cu niveluri crescute de fum, ci mai degrabă cu particulele de praf ridicate de vânt”, a spus ea. „Acest lucru subliniază complexitatea acestor tipuri de incendii și necesitatea unei mai bune înțelegeri a solurilor din zonă înainte de a folosi acești indicatori pentru a presupune sursele emisiilor lor.”

Share This Article