Diversitatea peisajelor agricole sporește rezistența pajiștilor la secetă
Pajiștile situate în peisaje agricole diverse sunt mai puțin afectate de secetă decât cele din regiuni monotone, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Bonn. Lucrarea, coordonată de Marco Ferro și dr. Jan Börner de la Institutul pentru Economia Alimentară și a Resurselor, a fost publicată în American Journal of Agricultural Economics.
Cercetarea a analizat modul în care peisajele agricole reacționează la evenimente de secetă extremă, urmărind influența diversității speciilor de culturi și a proporției de infrastructură verde, cum ar fi arborii mici și livezile, asupra toleranței pajiștilor la secetă.
Pentru a realiza studiul, cercetătorii au comparat peisaje din estul și vestul Germaniei. În est, restructurarea agricolă de după 1945 a dus la apariția unor ferme mari și a unor suprafețe contigue extinse, utilizate în mod similar. În vest, fermele sunt în general mai mici, iar terenurile sunt folosite într-o varietate mai mare de moduri.
Rezultatele au arătat că utilizarea uniformă a terenurilor agricole din estul Germaniei a făcut ca, în timpul secetei, o proporție mai mare de spații verzi să nu mai poată fi utilizată eficient, iar randamentele de biomasă vegetală au scăzut. Unul dintre motive este că peisajele cu utilizări ale terenului mai puțin diverse au o capacitate mai redusă de stocare a apei în timpul secetei.
Metodologia a implicat date satelitare și de teledetecție, împreună cu o metodă care permite o distincție mai clară între cauză și efect. Astfel, cercetătorii au putut examina dacă structurile monotone de peisaj cauzează efectiv ca mai multe spații verzi să devină neproductive în timpul secetei, și nu doar dacă ambele fenomene apar simultan. Pentru a evalua mai bine ce înseamnă aceste rezultate pentru ferme, a fost folosit și un model care calculează creșterea plantelor în diverse condiții, permițând estimarea pierderilor de biomasă vegetală cauzate de secetă în peisaje mai puțin diverse.
Cea mai mare provocare a studiului a fost determinarea impactului direct al unui peisaj agricol mai puțin divers asupra consecințelor secetelor. Pentru aceasta, a fost nevoie mai întâi de o înțelegere precisă a proceselor implicate și apoi de transpunerea acestor cunoștințe într-un model matematic, concentrându-se pe determinarea cât mai exactă a influenței structurii peisajului, ținând cont simultan de alți factori care pot afecta severitatea impactului unei secete.
Studiul arată că diversitatea crescută la nivel de peisaj poate îmbunătăți funcționarea ecosistemelor și rezistența fermelor la evenimente extreme, contribuind totodată la asigurarea randamentelor agricole. Un peisaj mai divers nu doar că poate avea efecte pozitive asupra mediului, dar poate fi și mai bine echipat pentru a face față unor evenimente meteorologice extreme precum secetele. Astfel, dacă terenurile agricole sunt proiectate și utilizate într-un mod mai divers, acest lucru poate ajuta la creșterea rezistenței peisajului la condiții meteorologice extreme.
Rămân însă mai multe întrebări importante pentru cercetările viitoare. De exemplu, nu este clar dacă dezavantajele fermelor mari și mai puțin diverse în timpul secetelor severe pot fi compensate de avantajele lor din anii normali, având în vedere că fermele mari pot opera mai eficient datorită dimensiunii lor. Dat fiind că secetele și valurile de căldură devin tot mai frecvente și mai severe, această întrebare câștigă tot mai multă importanță. Studii suplimentare privind caracteristicile peisajului care fac terenurile agricole mai rezistente la secetă ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a acestor relații, permițând determinarea cu și mai mare certitudine a modului în care terenurile agricole pot fi făcute mai durabile și mai rezistente în fața schimbărilor climatice.
