Gaura de ozon din septembrie, cea mai mare din ultimii 20 de ani
Suprafața acoperită de gaura de ozon de deasupra Antarcticii a atins în septembrie peste 27 de milioane de kilometri pătrați, a doua cea mai mare întindere observată vreodată pentru această perioadă a anului. Cercetătorii preziseseră o gaură severă încă din luna mai, când au observat modificări ale circulației atmosferice.
Un vortex polar foarte puternic și temperaturile reci de deasupra polului determină creșterea timpurie și rapidă a găurii de ozon. Protocolul Montreal, tratatul global care protejează stratul de ozon prin eliminarea treptată a substanțelor dăunătoare, funcționează în continuare: nivelurile acestor substanțe din stratosferă au scăzut cu aproximativ o treime față de vârful înregistrat în jurul anului 2000.
În ciuda suprafeței mai mari, gaura din 2026 nu a atins adâncimea altor găuri mari din trecut, ceea ce înseamnă că lipsa totală de ozon este mai mică. Extinderea a început mai devreme decât media, în august, acompaniată de temperaturi scăzute în stratosferă, iar apoi a crescut rapid de la începutul lunii septembrie. Suprafața de 27,4 milioane de kilometri pătrați a fost depășită doar de două ori: în 2000, când gaura a depășit brief 28 de milioane de kilometri pătrați, și în 2015, când a atins un vârf de 27,9 milioane de kilometri pătrați în octombrie.
Gaura de ozon se formează la începutul primăverii în interiorul vortexului polar stratosferic, un tipar puternic de vânturi care se formează în fiecare iarnă în jurul Antarcticii. Temperaturile foarte scăzute din interiorul vortexului duc la formarea norilor stratosferici polari, iar reacțiile chimice pe particulele acestor nori activează gazele care distrug ozonul. Odată formată, longevitatea găurii depinde de gradul de izolare a aerului din vortex: un vortex rece și robust duce la o gaură de ozon de lungă durată.
De la semnarea Protocolului Montreal în 1987, concentrațiile gazelor care distrug ozonul au scăzut. Totuși, dinamica atmosferică poate pregăti vortexul polar înainte de primăvară, printr-o circulație mai puternică și mai rece, ceea ce poate face gaura mai mare, mai adâncă și mai persistentă, chiar în timp ce stratul de ozon se recuperează.
Îmbunătățirea capacității de a prezice evenimentele severe rămâne o provocare științifică. În mai 2026, modificările compoziției atmosferice observate prin satelit au fost primul semnal că dinamica atmosferică pregătea vortexul polar, iar cercetătorii au prezis o gaură majoră pentru septembrie 2026. Observațiile de până acum confirmă aceste predicții timpurii.
Dacă condițiile atmosferice de deasupra polului nu se schimbă, se așteaptă un sezon prelungit, cu o gaură majoră care va continua în octombrie și noiembrie. Cercetătorii estimează că 2026 se va număra printre cele mai severe zece sezoane de gaură de ozon din toate timpurile.
O gaură severă în 2026 nu este complet neașteptată. Între 2020 și 2023 au fost înregistrate mai multe găuri mari și de lungă durată. Fumul incendiilor australiene din 2019-2020 și aerosolii de la erupția vulcanului La Soufrière din Caraibe, în 2021, au fost asociate cu o degradare accentuată a ozonului în acei ani. Erupția vulcanului submarin Hunga Tonga-Hunga Haʻapai, în 2022, a dus la un început timpuriu al sezonului din 2023.
Gaura de ozon afectează vremea și clima din emisfera sudică. După o gaură severă, un tipar climatic numit Modul Anular Sudic (SAM) se deplasează spre faza sa pozitivă, aducând vânturi mai calme și vreme mai caldă și mai umedă pe coasta de vest a Noii Zeelande. Pentru Australia, aceasta înseamnă precipitații sporite pe coasta de sud-est. Faza opusă poate duce la evenimente de vânt mai extreme, cum au fost furtunile distructive care au lovit părți din Noua Zeelandă în octombrie anul trecut.
Pe termen lung, se estimează că gaura de ozon antarctică se va recupera complet înainte de 2090. Însă în ultimii ani, gaura a persistat frecvent până târziu în primăvară, iar schimbările din dinamica atmosferică globală ar putea face ca găurile de lungă durată să fie mai probabile. Pentru Noua Zeelandă, aceasta înseamnă că gaura de ozon va continua să afecteze vânturile și temperaturile de pe țărmurile sale timp de mai multe decenii.
