Colapsul pescuitului de hering din Strâmtoarea Sound: o lecție veche de 450 de ani
Între secolele al XIII-lea și al XVI-lea, heringul pescuit în Strâmtoarea Sound, care separă Danemarca de Suedia, era unul dintre cele mai valoroase bunuri comerciale din nordul Europei. Heringul sărat din zona cunoscută sub numele de Skanör-Falsterbo ajungea pe mesele unei mari părți a continentului. În jurul anului 1570, acest pescuit s-a prăbușit brusc, cu efecte majore asupra comerțului, politicii și societății. A fost nevoie de aproape 400 de ani, până în anii 1950, pentru ca nivelurile capturilor să revină la valori comparabile.
O echipă internațională de economiști ai pescuitului, ecologi și istorici, condusă de Universitatea Kiel și de Centrul German pentru Cercetare Integrativă în Biodiversitate, a analizat cauzele acestui colaps. Rezultatele, publicate în Nature Sustainability, arată că scăderea stocurilor de hering, singură, nu explică evenimentul. Stocul s-a redus puternic în secolul al XVI-lea, dar nu a dispărut complet. Abia combinația dintre schimbările de mediu, suprapescuit și transformările sociale a pus capăt brusc acestui pescuit profitabil.
„Doar când privim împreună clima, ecologia și condițiile socioeconomice apare o imagine coerentă a acestui colaps istoric”, a declarat Rudi Voss, primul autor al studiului, economist specializat în pescuit la iDiv și la Universitatea Kiel. „Niciunul dintre acești factori, luat separat, nu ar fi dus la prăbușirea pescuitului. Interacțiunea lor explică dinamica.”
O serie de date unicat: 450 de ani de istorie a pescuitului
Studiul se bazează pe o serie temporală de 450 de ani a capturilor de hering din Strâmtoarea Sound, între 1200 și 1650. Cercetătorii au reconstruit datele din surse istorice fragmentare, inclusiv registre vamale, drepturi regale de preempțiune și alte materiale de arhivă care documentează volumele comerciale pentru anumite ani și locații. Lacunele din date au fost completate cu indicatori economici și ecologici, precum disponibilitatea sării, factorul de producție esențial pentru industria heringului la acea vreme, și cu date climatice reconstruite. Setul de date rezultat depășește cu mult seriile moderne privind stocurile de pește, care acoperă de obicei doar câteva decenii.
Interacțiunea factorilor, nu o singură cauză
Pentru a reconstrui dinamica pescuitului, echipa a combinat două metode. O metodă bioeconomică nou dezvoltată de evaluare a stocurilor folosește date istorice despre capturi și prețuri pentru a estima atât nivelurile sustenabile de captură, cât și starea stocului de hering de-a lungul timpului. Cercetătorii au folosit și o analiză de tip buclă, o metodă ecologică ce cartografiază interacțiunile complexe dintre factorii ecologici, economici și sociali într-un singur model, fără a necesita cuantificarea precisă a fiecărei variabile.
Analiza a arătat că suprapescuitul slăbise deja stocul și crescuse costurile pescuitului. În același timp, debutul „Micii Ere Glaciare” a adus răcirea regiunii Baltice, afectând productivitatea stocului și reducând-o și mai mult. Condițiile sociale și economice s-au deteriorat de asemenea: dunes în mișcare au distrus infrastructura locurilor de pescuit, un sistem nou impus de iobăgie care lega țăranii de pământ a lipsit pescuitul de muncitori, iar heringul mai ieftin din pescuitul în creștere al Mării Nordului a eliminat heringul baltic de pe piață.
O lecție pentru managementul pescuitului de astăzi
Stocul de hering din vestul Mării Baltice se află în prezent în afara limitelor biologice de siguranță și este aproape de colaps; există deja o recomandare de captură zero. Potrivit autorilor, o abordare interdisciplinară care combină economia pescuitului, cercetarea climatică, ecologia și istoria economică oferă mai mult decât perspective istorice: concluziile pot informa și politica actuală din domeniul pescuitului. Evaluarea unui pescuit doar pe baza datelor biologice despre stoc poate trece cu vederea factori de risc esențiali.
Deși astăzi accentul cade pe un stoc biologic diferit, ambele cazuri arată cum condițiile de mediu, pe lângă presiunea pescuitului, pot împiedica refacerea. Răcirea din timpul „Micii Ere Glaciare” a afectat stocul în trecut; astăzi, încălzirea Mării Baltice cauzată de schimbările climatice reprezintă un factor de stres suplimentar. Studiul susține astfel un management al pescuitului bazat pe ecosistem, care ia în considerare împreună factorii ecologici și socioeconomici, precum infrastructura, diversificarea economică și situația socială a comunităților de pescari.
„Privind înapoi la istorie, devine clar: pescuitul sustenabil reușește doar dacă tratăm condițiile sociale și economice la fel de serios ca starea stocului în sine. Aceasta este lecția celor 450 de ani de pescuit de hering în Strâmtoarea Sound — și este la fel de relevantă astăzi ca și atunci”, a concluzionat Voss.
