O gravură misterioasă de dimensiuni uriașe ar putea reprezenta un conducător kushit și ar marca o zonă de frontieră antică
Un studiu recent publicat în revista Antiquity a investigat un petroglif de dimensiuni naturale și biserica creștină construită în jurul său în secolul al VII-lea e.n., în zona Miseeda din nordul Sudanului, pentru a înțelege ce dezvăluie aceste monumente conectate despre istoria regiunii.
Cercetătorii suspectează că figura gravată într-un deal de granit ar putea reprezenta un conducător kushit antic, deși identitatea exactă a personajului rămâne incertă.
„Biserica de la Miseeda, ridicată în secolul al VII-lea în jurul petroglifului mult mai vechi, pare să se fi dezvoltat în jurul unui sit care a păstrat o semnificație socială de-a lungul mileniilor”, au scris autorii studiului.
Echipa de cercetare, condusă de dr. Joanna A. Ciesielska de la Universitatea din Varșovia, a investigat aproape 300 de situri arheologice din zona Miseeda, parte a regiunii Mahas.
Pe dealul de granit din jurul bisericii, cercetătorii au documentat și alte gravuri rupestre, inclusiv animale precum lei, elefanți și vite, alături de simboluri creștine ulterioare, cum ar fi cruci și nave sculptate.
Analiza ceramicii din zonă a relevat mai multe perioade de activitate umană, cu vârfuri în perioada mezolitică antică (acum 12.000–8.200 de ani), în perioada neoliticului târziu/pre-Kerma (aproximativ 3000–2500 î.e.n.) și în perioada medievală creștină (aproximativ secolele VI–XV e.n.).
Pentru a înțelege mai bine cine ar putea reprezenta gravura gigantică, cercetătorii au examinat monumente similare din regiune, precum situl de la Gebel Qeili, care prezintă o sculptură uriașă a regelui Sherkarer, un conducător antic din Regatul Kush. Astfel de gravuri monumentale sunt rare în această parte a Africii.
Oamenii de știință sugerează că gravura de la Miseeda ar putea reprezenta un conducător și ar fi putut servi drept marcaj al unei zone de frontieră. „Acest lucru întărește interpretarea reprezentării de la Miseeda ca marcaj al unei zone de frontieră; totuși, o datare mai precisă rămâne de stabilit”, au comentat autorii studiului.
Cercetătorii au colectat și relatări de la localnici pentru a înțelege cum este percepută comunitatea acestor ruine antice astăzi. Dacă în trecut biserica era considerată un loc sacru de pelerinaj, în prezent unii localnici o numesc „Beit Kitchiner” sau „Beit Sheitan” și o consideră atât un spațiu blestemat, cât și miraculos. Între timp, principalul loc sacru este acum un sanctuar din apropiere dedicat unui sfânt local pe nume Sheikh Kuman.
Deși identitatea exactă a figurii sculptate rămâne un mister, cercetarea a dezvăluit mult mai multe despre civilizațiile care au trăit în această regiune.
