Tradiția amuletelor romane, păstrată în creștinismul timpuriu
În Imperiul Roman, între anii 100 î.Hr. și 600 d.Hr., amuletele erau omniprezente. Ele erau atârnate pe case, așezate lângă câmpuri sau purtate de oameni. Cercetarea Patriciei Kret, doctorandă, arată că această tradiție a continuat și în primele zile ale creștinismului, potrivit unui comunicat al Universității Leiden.
„Locația este importantă în ceea ce privește amuletele”, explică Kret. „Obiectul trebuie plasat în locul pe care intenționează să îl protejeze, să îl vindece sau să îi aducă beneficii supranaturale. Este izbitor faptul că acest aspect central al utilizării lor aproape nu s-a schimbat când creștinismul a intrat în Imperiul Roman.”
Kret a descoperit, de asemenea, că aspectul amuletelor aproape nu s-a modificat. „Amuletele corporale, de exemplu, au rămas adesea bucăți de text, scrise pe o placă de metal sau pe un fragment de papirus, care atârnau de gâtul persoanei protejate.”
Ce s-a schimbat a fost textul inscripționat pe amulete. „Acesta a devenit treptat mai creștin prin natură, la fel ca forma amuletei”, spune Kret. „Ia forma unei cruci, de exemplu, dar oamenii o poartă în continuare la gât cu scopul de a fi protejați.”
Episcopi împotriva preoților
Această creștinare este izbitoare într-o religie care, în principiu, respinge utilizarea amuletelor. „Eșaloanele superioare ale instituțiilor ecleziastice se opuneau ferm utilizării amuletelor în această perioadă”, explică Kret. „Episcopii, de exemplu, scriau în predici că vei fi excomunicat dacă folosești amulete. În același timp, în aceleași predici, spuneau că preoții trebuie să înceteze să mai fabrice amulete. Știm că o făceau frecvent, deoarece amuletele purtau adesea citate din Biblie. În acele vremuri, doar preoții aveau adesea acces la manuscrisele biblice pentru a le copia.”
În acest fel, amuletele nu doar că îi protejau pe proprietari; aduceau creștinismul mai aproape de ei. Kret spune: „Lumea devine din ce în ce mai creștină. În acel context nou, creștin, amuletele oferă o nouă experiență creștină. Era adesea singura parte a Bibliei la care oamenii aveau acces. La fel ca relicvele, care au apărut și ele în acea perioadă, amuletele satisfac nevoia unei credințe creștine tangibile. Era ceva creștin pe care oamenii puteau să îl ducă acasă.”
De la text biblic la abracadabra
În timp ce fabricarea amuletelor poate fi reconstruită rezonabil folosind manuale, utilizarea lor reală este mai dificil de stabilit. Kret spune: „Avem puține texte care descriu cum foloseau oamenii amuletele. M-am uitat în principal la obiectele în sine: cum miroseau și cum se simțeau la atingere?”
Textul de pe amulete a putut fi, de asemenea, util. „În final, am analizat aproximativ 300 dintre ele”, spune Kret. „Uneori amuleta menționează literalmente boala împotriva căreia oferă protecție sau specifică distanța în care este eficientă. Acest lucru a fost foarte util pentru analiza relației dintre amuletă și locul unde a fost găsită.”
Alteori a fost mai puțin norocoasă. „Uneori scria literalmente «abracadabra» pe prima linie”, spune ea. „În liniile de dedesubt, literele cele mai exterioare erau apoi omise. Pe măsură ce numărul de litere scădea treptat, la fel trebuia să scadă și febra.”
Protecție reutilizabilă
O altă descoperire importantă este că amuletele erau reutilizate în mod regulat. „Uneori era o moștenire de familie; alteori, trecuseră atâtea secole încât nu știm exact de ce a fost readusă în uz, dar arată că credința în amulete era puternică.”
Preferata personală a lui Kret este, de asemenea, o astfel de amuletă reutilizată. „Este o mică placă de metal purtând o inscripție care afirmă că este folosită pentru a trata migrenele”, explică ea. „A fost găsită alături de alte trei amulete într-un singur mormânt, dar este mult mai veche decât restul. Migrenele sunt ereditare, așa că poate de aceea a fost transmisă din generație în generație.”
