1 din 2 floridieni trăiesc în asociații de proprietari. Cum schimbă visul american

Florentina

Asociațiile de proprietari se consolidează în Florida: jumătate dintre locuitori trăiesc în comunități guvernate privat

În statele americane, tot mai multe locuințe sunt administrate de asociații de proprietari, iar în Florida acest fenomen a ajuns la o amploare fără precedent: aproximativ jumătate dintre locuitorii statului trăiesc în comunități aflate sub autoritatea unei asociații de proprietari. Este cea mai mare proporție înregistrată la nivel național.

Aceste asociații, cunoscute sub denumirea de homeowners associations, funcționează ca o formă de guvernare privată, condusă de un consiliu ales din rândul voluntarilor. Deși rolul lor declarat este de a menține aspectul uniform al cartierelor, ele dețin puterea de a adopta și aplica reguli, de a impune amenzi și sancțiuni, iar în unele cazuri chiar de a executa silit locuințe dacă proprietarii nu își achită cotizațiile sau taxele speciale.

Potrivit datelor prezentate, în Statele Unite există aproximativ 373.000 de asemenea asociații, care afectează locuirea a peste 78 de milioane de americani. Circa 80% dintre locuințele unifamiliale noi din ansamblurile rezidențiale și 60% dintre locuințele unifamiliale noi în general sunt administrate de o asociație de proprietari. Legislația variază semnificativ de la un stat la altul, atât în privința modului de alegere a membrilor consiliului, cât și a cerinței ca aceștia să locuiască în cadrul comunității.

Un studiu sociologic desfășurat între 2017 și 2020 într-o comunitate din centrul Floridei, bazat pe interviuri cu 47 de rezidenți care se identifică drept latino, caraibieni sau afro-americani, a documentat percepția larg răspândită a excluziunii. Locuitorii au relatat că regulile de vot impuse de asociație le limitează capacitatea de a-și exprima opțiunea în privința conducerii. Într-unul dintre cazuri, votul prin procură nu era permis, ceea ce însemna că fiecare proprietar trebuia să voteze în persoană, într-o zi de marți stabilită de consiliu. Doar proprietarul înscris în acte putea vota, iar chiriașii nu aveau dreptul nici măcar să participe la ședințe, conform statutului asociației.

Această restricție i-a afectat în mod direct pe locuitorii din gospodării multigeneraționale, o practică frecventă în rândul familiilor latino. O femeie intervievată, care plătea rata locuinței, nu putea vota pentru că fiul ei figura ca proprietar, iar programul său de lucru îi făcea imposibilă participarea la vot. Ea a declarat că scrutinul ar trebui organizat în weekend.

Chiar și modul de comunicare a datei și orei votului rămânea sub controlul asociației, care, potrivit statutului, nu era obligată să facă publice aceste informații dincolo de sediul său fizic, aflat la un capăt al comunității.

Costurile reprezintă un alt factor de excluziune. Cotizațiile lunare au o valoare mediană de 230 de dolari în Florida, iar unii proprietari plătesc peste 500 de dolari pe lună, sume asociate de obicei cu facilități suplimentare. Aceste costuri pot constitui o barieră la intrare pentru mulți potențiali cumpărători, ceea ce menține segregația rezidențială, adesea de-a lungul liniilor rasiale.

Un sondaj din 2024 a relevat că mai puțin de jumătate dintre americanii care trăiesc sub administrarea unei asociații de proprietari consideră că vecinătatea lor este mai bună datorită acesteia, iar unul din zece s-a gândit să își vândă locuința din motive legate de asociație.

Datele recensământului arată că rata de proprietate asupra locuinței pentru populația afro-americană se situează la 45%, în timp ce pentru populația albă non-hispanică este de 73%. Diferența persistă în contextul în care decalajul de avere între grupuri continuă să se adâncească, iar minoritățile rasiale sunt mai predispuse să închirieze decât să dețină o locuință.

Având în vedere că numărul asociațiilor de proprietari crește an de an, tot mai mulți rezidenți din rândul minorităților vor locui în astfel de comunități, fie ca proprietari, fie ca chiriași. Deși proprietatea asupra locuinței a fost mult timp un simbol al visului american, acesta presupune autonomie, voce și tratament echitabil din partea celor care administrează comunitatea.

Share This Article