Solul din permafrostul Alaskăi se încălzește cel mai rapid
Solurile din Alaska se încălzesc rapid și la adâncimi considerabile, iar temperaturile cresc cel mai repede în regiunea de permafrost a statului, potrivit unui studiu realizat de Washington State University. Această tendință ar putea accelera schimbările climatice și ar putea afecta stabilitatea drumurilor, clădirilor și altor infrastructuri construite pe solul înghețat permanent.
Cercetarea oferă o analiză cuprinzătoare a temperaturilor solului între 1997 și 2023. Permafrostul care se încălzește este deosebit de îngrijorător, deoarece atunci când solul înghețat se dezgheață, eliberează dioxid de carbon și metan, ceea ce determină o încălzire și mai rapidă. Temperaturile aerului din Alaska cresc de două ori mai repede decât în restul Statelor Unite continentale, un semn al „amplificării polare” a schimbărilor climatice la latitudini arctice.
Studiul detaliază modul și locurile în care solul se încălzește, compară acest fenomen cu temperaturile aerului și arată că stratul de zăpadă joacă un rol cheie în diferențele regionale. „În Statele Unite continentale sau mai la sud, te-ai aștepta ca temperaturile solului și ale aerului să se modifice în același ritm”, a declarat Erin Oliver, autoarea principală a studiului și cercetătoare postdoctorală în cadrul Departamentului de Știința Culturilor și a Solului al universității, cu sediul în Alaska. „Acele temperaturi mai ridicate ale aerului încălzesc solul. Dar în Alaska, mai mult de jumătate din an, solurile noastre sunt acoperite de zăpadă. Deci, cum afectează acest lucru?”
Studiul, publicat în revista Frontiers in Climate, a constatat că încălzirea solului aproape ține pasul cu încălzirea aerului, în special în zonele centrale și maritime ale statului. În regiunile de permafrost de la latitudini înalte, încălzirea solului rămâne în urma celei a aerului, dar și acolo a fost observată o „amplificare polară” a temperaturilor solului. Pe parcursul celor 27 de ani analizați, temperaturile aerului și ale solului au crescut în întreg statul, dar creșterile au fost cele mai pronunțate în regiunile de permafrost, unde temperatura aerului a crescut cu 1,15 grade Celsius pe deceniu, iar temperatura solului cu 0,64 grade Celsius pe deceniu.
Colectarea datelor este dificilă în Alaska din cauza dimensiunii vaste și a geografiei complicate. „Este greu să te deplasezi în Alaska”, a spus Oliver. „Cea mai mare parte a statului este foarte izolată, este foarte costisitor să instalezi aceste stații meteo, iar acestea au început să fie amplasate abia la sfârșitul anilor 1990. Prin comparație, nu avem la fel de multe date ca în alte locuri.”
Pentru studiu, cercetătorii au sintetizat date privind temperatura aerului și a solului de la 43 de stații meteo din Alaska și au urmărit temperaturile solului la mai multe adâncimi pe parcursul a 27 de ani. Pentru a evalua efectele stratului de zăpadă, au împărțit statul în trei regiuni: una cu permafrost continuu, una cu zone de permafrost și una fără permafrost. În ultimele două categorii, temperaturile solului au crescut la aproximativ jumătate din ritmul regiunilor de permafrost. Acest lucru sugerează că stratul de zăpadă de iarnă, mai gros la latitudini mai joase, încetinește ritmul de încălzire, oferind o protecție împotriva schimbărilor temperaturii aerului.
„Un rezultat interesant a fost că ritmurile de încălzire a solului nu încetineau mai adânc în sol”, a declarat Claire Phillips, coautoare a studiului și cercetătoare în știința solului la WSU. „Oamenii tind să creadă că temperaturile solului sunt mai stabile pe măsură ce cobori în adâncime. Fluctuațiile sezoniere dispar, dar tendința de încălzire pe termen lung a fost de fapt mai evidentă la adâncime.”
În regiunea de permafrost, toate stațiile meteo au arătat o tendință de încălzire la o adâncime de 1,2 metri, în timp ce doar 65% dintre ele au înregistrat încălzire la 5 centimetri, unde temperaturile variază mai mult de la an la an. „Când parcurgi cifrele și descoperi că solurile de permafrost arată o încălzire de 2 până la 3 grade Celsius pe deceniu la o adâncime de 1,2 metri în lunile de iarnă, este alarmant”, a spus Phillips. „Dar privesc acest lucru și ca pe una dintre modalitățile prin care această planetă uimitoare ne protejează. Solul stochează o cantitate mare de căldură care altfel ar fi reținută în atmosferă.”
Constatările pot ajuta la fundamentarea planificării și a politicilor în Alaska, pe măsură ce clima se schimbă și aduce o serie de efecte. „În regiunea de permafrost, cea mai mare parte a încălzirii a avut loc iarna, iar acest lucru va avea evident efecte majore asupra infrastructurii”, a spus Oliver. „Dar la latitudini mai joase, cea mai mare parte a încălzirii a avut loc vara și ar putea duce la o prelungire a sezonului de vegetație. Așadar, cunoașterea sezonalității poate ajuta locuitorii din Alaska să se adapteze.”
