Pozițiile naționale privind criminalitatea informatică pot modela viitorul dreptului internațional
Un nou studiu arată că statele ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a reduce incertitudinea cu privire la valoarea juridică a pozițiilor lor referitoare la activitățile cibernetice. Pozițiile naționale exprimă opiniile guvernelor cu privire la modul în care dreptul internațional se aplică în domeniul cibernetic, iar aceste declarații pot contribui la interpretarea tratatelor internaționale și la identificarea regulilor dreptului internațional cutumiar.
Cu toate acestea, ponderea lor juridică exactă rămâne incertă. Până în prezent, doar 37 de state au emis astfel de poziții, majoritatea din Nordul Global, deși și alte state se pregătesc să le urmeze. Cercetarea, realizată de Kubo Macak, profesor la Universitatea din Exeter, evidențiază modalități de reducere a acestei incertitudini, printre care se numără abordarea explicită de către state a semnificației juridice vizate a propriilor poziții și implicarea în forumuri internaționale relevante.
Clarificarea ponderii juridice a declarațiilor
Guvernele își pot folosi pozițiile naționale pentru a explica semnificația juridică pe care intenționează să o aibă aceste declarații. Regatul Unit a emis mai multe poziții naționale, inclusiv prin discursuri ale procurorilor generali succesivi. Macak, care a discutat cu reprezentanți din aproape 50 de țări despre practicile și prioritățile lor, a declarat: „Înțelegerea ponderii juridice a acestor declarații este importantă. Pozițiile naționale sunt mai mult decât simple expresii de politică. Ele conțin raționamente juridice și opinii legale, ceea ce le distinge de declarațiile pur politice.”
Profesorul a adăugat că statele ar trebui să clarifice semnificația juridică a pozițiilor lor naționale și să se implice în platforme regionale și globale cu mandate relevante. Cercetarea sa cartografiază apariția și răspândirea pozițiilor naționale și semnificația lor juridică în dreptul internațional. Macak conduce echipa care compilează Cyber Law Toolkit, o platformă online globală ce oferă informații esențiale despre dreptul internațional și activitățile cibernetice ale statelor. El a constatat că pozițiile naționale s-au bucurat de o recunoaștere largă, fiind de obicei declarații formale emise în mod tipic de un minister de externe.
Riscurile tăcerii și necesitatea implicării
„Pozițiile naționale sunt atât o componentă consacrată a sistemului juridic internațional, cât și un potențial motor al evoluției acestuia. Impactul lor viitor va depinde de dacă statele vor profita de oportunitatea de a transforma ambiguitățile actuale în înțelegeri comune semnificative. Alegerea este în mâinile lor”, a afirmat Macak.
Studiul, publicat în European Journal of International Law, explică faptul că nu există o regulă care să delimiteze sfera de cuprindere a ceea ce pot conține astfel de declarații de poziție și că acestea nu trebuie să se limiteze doar la discuții de fond. Statele își pot folosi pozițiile și pentru a comenta în mod expres asupra ponderii juridice a acestor texte, influențând astfel dezbaterea privind semnificația lor în dreptul internațional.
Pentru statele care nu doresc să emită poziții naționale, sunt necesare căi alternative de implicare pentru a participa la dezbaterea privind statutul juridic și semnificația pozițiilor naționale. În caz contrar, acestea riscă să își reducă semnificativ influența asupra cadrului juridic relevant. Statele care publică poziții naționale le pot folosi pentru a-și încadra și califica valoarea juridică a opiniilor lor, în timp ce statele care se abțin de la emiterea unor astfel de poziții nu au acces la același instrument pentru a clarifica modul în care ar trebui înțeleasă tăcerea lor.
