Transformări treptate, efecte majore: cum pot politicile publice să impulsioneze economia circulară
Modificările mici și treptate pot avea un impact semnificativ asupra tranzițiilor către durabilitate, arată o cercetare recentă. Hanna Entsalo, cercetătoare în cadrul Unității de Soluții pentru Economia Circulară de la Institutul de Mediu din Finlanda, a analizat în teza sa de doctorat modul în care politicile publice, strategiile și legislația influențează tranziția către economia circulară și durabilitate.
Economia circulară desemnează o schimbare sistemică ce urmărește reducerea utilizării materiilor prime și a generării de deșeuri, prin proiectarea unor produse mai durabile și mai ușor de reparat. Deși politicile din acest domeniu au încercat adesea să reconcilieze obiectivele economice cu cele de mediu, scopurile de durabilitate pot fi cu ușurință eclipse de preocupări imediate și priorități economice. De aceea, politicile publice sunt esențiale pentru avansarea sustenabilității.
„Politicile publice pot genera reforme societale semnificative, dar pot și să transfere responsabilitatea în altă parte și să dilueze obiectivele stabilite anterior”, explică Entsalo.
Guvernanța publică este adesea percepută fie ca un factor care facilitează schimbarea, fie ca unul care o încetinește. Cercetarea arată însă că aceste roluri pot coexista și pot apărea involuntar. De exemplu, evaluările de impact din ce în ce mai complexe pot prelungi procesele de pregătire legislativă până în punctul în care cerințele menite să avanseze economia circulară sunt deja depășite în momentul intrării în vigoare.
Fluxurile de materiale traversează granițele naționale
Lanțurile de valoare ale produselor și fluxurile de materiale traversează granițele naționale și continentale, ceea ce le face dificil de gestionat. Politicile de economie circulară sunt dezvoltate în special la nivel european și național, însă acțiunile concrete rămân în sfera națională, iar rolul municipalităților și regiunilor nu este recunoscut suficient, susține cercetarea.
Studiul s-a concentrat în special pe Finlanda, Țările de Jos și Franța, țări care se poziționează ca lideri în domeniul economiei circulare. Franța a investit masiv în implementarea unei legislații naționale puternice. Uneori, măsurile naționale ambițioase au intrat în conflict cu politicile la nivel european, dar mai multe inițiative franceze au fost preluate și la nivelul Uniunii Europene.
„Referindu-se la politicile de la nivel european sau la responsabilitatea cetățenilor, guvernele pot evita și subiectele politice dificile și pot amâna elaborarea unor politici naționale mai ambițioase”, subliniază Entsalo.
Riscul diluării obiectivelor de mediu
Semnificația schimbărilor graduale a fost adesea subestimată în cercetare. Teza demonstrează cum ajustările mici, incrementale, pot produce impacturi societale majore. Modificările treptate pot fi implementate rapid și întâmpină adesea mai puțină rezistență decât reformele radicale. Un exemplu este legislația din ce în ce mai strictă care a permis dezvoltarea noilor tehnologii de iluminat și, în final, scoaterea de pe piață a becurilor incandescente, cu durată scurtă de viață și consum ridicat de energie. Transformări similare în alte sectoare sunt esențiale pentru tranzițiile către durabilitate.
În ultimii ani, dezbaterea publică și elaborarea politicilor s-au concentrat tot mai mult pe competitivitate și pe reducerea dependenței de materii prime importate.
„Economia circulară, în sensul său larg, este bine adaptată să avanseze și aceste obiective. Riscul, însă, este ca obiectivele de mediu să fie diluate”, conchide Entsalo.
