Majoritatea americanilor apelează la scurtături cognitive în deciziile politice complexe
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din California, Berkeley, arată că, în fața unor alegeri politice complexe, majoritatea americanilor nu analizează toate variabilele implicate, ci se bazează pe scurtături mentale care simplifică decizia. Cercetarea, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences, a implicat aproximativ 3.800 de participanți.
Autorii studiului, Nidhi Banavar și Kirk Bansak, au dezvoltat un model cognitiv care permite cercetătorilor să observe procesul decizional al unei persoane în detaliu, pe baza a sute sau mii de decizii individuale. Participanții au fost puși în fața unor alegeri generate aleatoriu în trei domenii: admiterea migranților în Statele Unite, votul pentru un candidat fictiv la alegerile primare pentru Senat și preferința pentru un anumit pachet de politici climatice.
În cazul comparației dintre doi migranți ipotetici, fiecare profil era descris prin șase factori: regiunea de origine, nivelul de educație, genul, vârsta, cunoașterea limbii engleze și motivul migrației — căutarea unui loc de muncă sau azil. Computerul a prezentat aleatoriu 30 de seturi diferite de migranți ipotetici. Dacă un participant alegea constant migrantul mai tânăr sau pe cel cu competențe lingvistice mai bune, cercetătorii puteau concluziona că acela era factorul cel mai important pentru respectiva persoană. Același cadru decizional a fost aplicat și pentru compararea politicilor climatice și a candidaților fictivi la Senat.
Rezultatele au arătat că, în 68% dintre cazuri, participanții au folosit scurtături cognitive și nu au evaluat în profunzime toți cei șase factori. Aproape 54% au manifestat un tipar de decizie dominat de un singur factor, iar 14% au apelat la o altă scurtătură: au numărat câți factori preferă pentru fiecare opțiune și au ales varianta cu mai mulți factori favorabili. Doar puțin sub 30% dintre participanți au folosit o evaluare cuprinzătoare a tuturor celor șase factori.
Studiul a evidențiat și faptul că majoritatea participanților nu au rămas consecvenți în aceeași strategie. Unii au putut să se bazeze pe un singur factor atunci când alegeau o politică climatică, dar să cântărească mai atent toți factorii când decideau ce migrant să admită. Autoarea Nidhi Banavar a explicat că oamenii nu pot fi încadrați rigid într-o singură categorie, deoarece reacționează diferit la fiecare domeniu și aleg să depună eforturi diferite în funcție de context.
Cercetarea a oferit și câteva indicii despre prioritățile de bază ale participanților: aceștia au preferat candidați politici mai tineri, politici climatice care minimizează impactul economic asupra gospodăriei lor, migranți care solicită azil în locul celor care caută oportunități economice și persoane sub vârsta de pensionare. Totuși, autorii subliniază că scopul principal al studiului nu a fost să afle ce decid oamenii, ci cum decid.
Cercetătorii au identificat și câteva limitări ale studiului. În cazul în care un participant favoriza candidatele de gen feminin sau migranții care solicită azil politic, iar ambele opțiuni împărtășeau aceste atribute, participantul era nevoit să ia în considerare și alți factori. Acest lucru a redus, dar nu a eliminat, tiparul deciziei bazate pe un singur factor. De asemenea, atunci când li s-a cerut participanților să evalueze fiecare profil înainte de a alege, aceștia au fost mai înclinați să ia în considerare toți factorii.
O altă limitare a fost că fiecare atribut a putut lua doar două valori în comparații — de exemplu, bărbat sau femeie, alb sau negru, vârsta de 50 sau 70 de ani. Banavar a explicat că includerea mai multor variante, de exemplu mai multe rase, ar fi fost prea complexă pentru modelul cognitiv și ar fi diluat tiparele din date. De asemenea, studiul nu a inclus apartenența politică a candidaților fictivi la Senat, deoarece această întrebare ar fi putut provoca reacții reflexive atât de puternice încât ar fi afectat rezultatele.
Autorii consideră că cercetarea are implicații importante nu doar pentru științele cognitive, ci și pentru procesele politice reale din Statele Unite. Kirk Bansak a afirmat că înțelegerea opiniei publice se bazează adesea pe sondaje care cer oamenilor să aleagă între opțiuni complexe definite de mulți factori. Noul studiu arată că indivizii își bazează adesea opiniile pe un singur factor, ceea ce poate oferi o imagine mai clară a ceea ce își doresc oamenii de la politicile publice și de ce.
Nidhi Banavar a adăugat că această înțelegere poate influența procesul politic și comunicarea politică. Dacă liderii prezintă problemele în straturi de complexitate, se pune întrebarea cât de mult vor citi sau asculta oamenii. Ea a subliniat că factorul cu adevărat important pentru public, în funcție de o anumită problemă, se pierde complet atunci când nu este luat în considerare procesul de luare a deciziilor.
