Atmosfera terestră încetinește rotația Pământului, arată un studiu
O cercetare publicată în npj Climate and Atmospheric Science arată că încălzirea globală modifică circulația atmosferică într-un mod care influențează măsurabil dinamica rotației Pământului. Concluzia vine în urma unor simulări climatice de ansamblu larg, realizate cu trei modele globale diferite, în cadrul unui scenariu cu emisii ridicate.
Atmosfera transportă moment unghiular, iar atunci când vânturile se schimbă sau masa se redistribuie, aceasta poate face schimb de moment cu Pământul solid, modificând ușor viteza de rotație a planetei. Studiile anterioare au proiectat o creștere a momentului unghiular atmosferic (AAM), însă cauza rămânea neclară: fie vânturi mai puternice, fie o restructurare dinamică mai profundă a atmosferei.
Simulările au relevat un tablou consistent din punct de vedere fizic: celula Hadley se extinde spre poli, jeturile subtropicale se intensifică, vânturile alizee tropicale slăbesc, iar vânturile zonale de la altitudini mari se întăresc. Acestea sunt răspunsuri cunoscute la încălzire, dar împreună cresc sistematic AAM.
În paralel, se produce un fenomen la suprafață: schimbul de moment dintre atmosferă și Pământul solid slăbește, reducând eficiența planetei de a ține pasul cu atmosfera în schimbare. Rezultatul este o atmosferă care se mișcă puțin mai repede și un Pământ care se rotește puțin mai lent.
Modificările identificate sunt subtile. Până la sfârșitul secolului XXI, creșterea duratei zilei (LOD) din cauza schimbărilor atmosferice ajunge la aproximativ 10%–18% din tendința pe termen lung a frecării mareice. Deși pare modest, semnalul este semnificativ pentru că reprezintă un răspuns sistematic, forțat extern, nu doar variabilitate internă, și provine din schimbări bine înțelese ale circulației atmosferice.
Frecarea mareică a fost mult timp considerată principalul motor al încetinirii rotaționale pe termen lung. Comparația nu sugerează o echivalență, ci oferă un reper semnificativ din punct de vedere fizic pentru interpretarea magnitudinii contribuției atmosferice.
Studii recente arată că interacțiunile dintre nucleu și manta domină variabilitatea rotației Pământului pe scări de decenii până la secole. Rezultatele acestei cercetări poziționează astfel schimbările atmosferice ca o componentă suplimentară, determinată de climă, în cadrul acestui sistem rotativ mai amplu.
Prin urmare, încălzirea globală reorganizează circulația atmosferică într-un mod care influențează măsurabil dinamica rotației Pământului. Studiul subliniază o idee mai largă: schimbările climatice nu modifică doar temperatura, precipitațiile sau extremele, ci remodelează echilibrul dinamic fundamental al sistemului terestru. Atmosfera, oceanele, criosfera și Pământul solid sunt strâns cuplate, iar schimbările dintr-o componentă se propagă inevitabil în celelalte, uneori în moduri neașteptate.
