Omul de știință Karl Deisseroth a câștigat Premiul Nobel și s-a întors la sarcinile de părinte
Karl Deisseroth, cercetător la Universitatea Stanford, a petrecut ore întregi luni dimineață primind apeluri de felicitare după ce a aflat că a câștigat Premiul Nobel pentru medicină pentru contribuția sa la deschiderea unui nou domeniu al științei creierului numit optogenetică.
La scurt timp însă, omul de știință din California a cerut o pauză de la toată atenția pentru o sarcină mult mai obișnuită: trebuia să pregătească prânzul pentru copiii săi, care dormeau în locuința familiei din Stanford.
Deisseroth, în vârstă de 54 de ani, împarte premiul pentru medicină din acest an cu doi cercetători din Germania, pentru activitatea lor în optogenetică — un domeniu care combină lumina cu genele pentru a activa sau dezactiva neuronii din creierul viu.
Cercetător la Howard Hughes Medical Institute și profesor la Universitatea Stanford, Deisseroth spune despre sine că este o „pasăre de noapte” și lucrează adesea după miezul nopții. După ce a recenzat lucrări și le-a scris studenților săi prin e-mail, a povestit că tocmai se pregătea să se culce atunci când a primit telefonul de la Adunarea Nobel de la Stockholm.
„Aproape că am simțit că am pierdut puterea de a forma cuvinte”, a declarat el, „dar mi-am revenit după un minut sau două.”
Și-a recăpătat graiul suficient de repede pentru interviuri la distanță, iar schimbul rapid de e-mailuri cu echipa de comunicare a universității a ajutat la stabilirea contactului. „Nu am dormit cu adevărat”, a spus el la o oră după anunț.
În timp ce reporterii științifici discutau cu Deisseroth la telefon și pe Zoom, un fotograf și un operator video s-au grăbit spre locuința sa din Stanford. Fotograful a ajuns în jurul orei 3:30 dimineața și a găsit decorațiuni de Halloween în fața casei, dar o singură lumină aprinsă în interior. S-a temut că a greșit adresa înainte de a-și face curaj să bată la ușă.
Dr. Michelle Monje-Deisseroth, soția omului de știință, a răspuns și l-a poftit pe fotograf în casă, unde laureatul Nobel primea apeluri de pe canapea. Monje-Deisseroth, cercetător la HHMI și neuro-oncolog pediatru la Stanford, i-a stat alături soțului ei atunci când nu pregătea cafea pentru echipa de comunicare a universității care se alăturase sărbătorii.
Deisseroth a declarat că a fost surprins să afle că munca sa a fost recompensată cu un Premiu Nobel, dar soția sa nu a fost surprinsă.
El a rememorat cercetarea pe care a realizat-o împreună cu ceilalți laureați ai premiului, Peter Hegemann și Georg Nagel, și impactul ei în lumea reală.
„Pentru mine, sunt un om de știință-clinician. Sunt psihiatru. Îmi pasă de pacienți și de pacienții mei care au autism, care au depresie”, a spus el. „Îmi pasă de speranța pe care aceasta o aduce. Dar sunt și un cercetător de bază și îmi pasă să înțeleg acest organ uimitor, creierul, cum funcționează și cum integrează, calculează și livrează toate lucrurile care ne fac oameni.”
Pe măsură ce încheia interviurile, Deisseroth le-a spus reprezentanților universității că are nevoie de o pauză de o oră începând cu ora 6:30 dimineața. Copiii săi urmau să se trezească, a spus el, și aveau nevoie de prânz înainte de a pleca la școală.
Când unul dintre reprezentanții universității s-a întrebat dacă vecinilor le-ar deranja agitația de noapte târziu, Monje-Deisseroth a trecut cu vederea. Locuiesc în locuințe pentru cadrele universitare, a spus ea. Sunt mulți laureați Nobel în cartier.
