Rinocerii din Indonesia, mult mai aproape de dispariție decât cei africani
Rinocerii africani atrag de obicei atenția publicului, însă cele două specii de rinocer din Indonesia se află într-o situație mult mai critică. Conform raportului privind starea rinocerilor din 2026, mai puțin de 50 de rinoceri de Sumatra mai există, iar toți se găsesc în Indonesia. Rinocerul de Java se află într-o situație la fel de dificilă.
Prădătorii și braconajul reprezintă o amenințare constantă la adresa tuturor speciilor de rinocer. Îngrijorător este faptul că cererea globală pentru corn de rinocer este în creștere, în special în China și Vietnam. Dincolo de utilizarea sa tradițională în medicina tradițională, cornul de rinocer joacă acum un rol în demonstrarea bogăției și a statutului social, îndeosebi în cercurile de afaceri.
În perioada 2019-2023, braconierii au ucis până la 26 de rinoceri de Java. Strategiile anti-braconaj includ campanii de schimbare a comportamentului, care urmăresc să facă utilizarea și cumpărarea cornului de rinocer inacceptabile din punct de vedere social și cultural. Guvernele pot recurge, de asemenea, la aplicarea legii bazată pe informații și la destructurarea marilor rețele infracționale pentru a opri braconierii.
Deși condamnările pentru braconaj și pedepsele judiciare sunt în creștere, inclusiv în Indonesia, acest lucru nu este suficient pentru a ține în siguranță rinocerii din întreaga lume. Măsurile proactive, precum protejarea și refacerea habitatelor potrivite pentru fiecare specie, sunt vitale pentru recuperarea populațiilor de rinoceri. Acest lucru este valabil mai ales pe măsură ce oamenii pătrund tot mai mult în zonele sălbatice.
Distribuția geografică, un factor major de risc
Distribuția reprezintă un motiv major pentru care aceste specii sunt atât de vulnerabile. Aproximativ 50 de rinoceri de Java supraviețuiesc, iar toți trăiesc într-o singură zonă protejată, Parcul Național Ujung Kulon de pe insula Java. Din cauza plăcilor tectonice convergente din apropiere, zona este vulnerabilă la cutremure și tsunamiuri. Un singur dezastru natural ar putea extermina populația de rinoceri de Java.
În contrast, cele câteva zeci de rinoceri de Sumatra rămași sunt răspândiți în mai multe subpopulații pe două insule. Acest lucru înseamnă că șansa ca un individ sălbatic să întâlnească un altul din specia sa este redusă sau chiar imposibilă. Fără perspectiva de a găsi un partener compatibil, supraviețuitorii izolați sunt destinați să fie sfârșitul liniei lor genetice.
Sanctuarul pentru rinocerii de Sumatra
Pentru a proteja această populație fragmentată, International Rhino Foundation a înființat Sanctuarul Rinocerilor de Sumatra în 1996. Acesta se află în Parcul Național Way Kambas de pe insula Sumatra.
Sanctuarul găzduiește în prezent 10 rinoceri de Sumatra gestionați intensiv, semiprivati. Animalele rezidente trăiesc în habitate naturale mari de pădure tropicală. Acestora li se asigură nutriție, securitate și îngrijire veterinară regulată.
Creșterea numărului de rinoceri prin reproducere naturală sau asistată necesită răbdare. Femelele nasc un singur pui după aproximativ 16 luni de gestație. Pot trece mai mulți ani până când au un alt pui. Infertilicaua este o problemă recunoscută la unii rinoceri.
Sanctuarul a avut unele succese obținute cu greu. Cinci pui de rinocer de Sumatra s-au născut acolo între 2012 și 2023, în parte datorită gestionării și monitorizării atente a reproducerii. Autoritățile au anunțat recent două noi sarcini. Filmările cu camere-capcană au confirmat, de asemenea, nașterea a până la cinci pui de rinocer de Java în Ujung Kulon în ultimii ani. Aceste nașteri prețioase contribuie într-o oarecare măsură la recuperarea acestor două specii.
Translocarea și sprijinul comunităților locale
Translocarea – capturarea și apoi eliberarea animalelor într-un loc nou – este o posibilă modalitate de protejare a rinocerilor din întreaga lume. Cercetări recente au examinat dacă această strategie ar putea fi utilizată pentru a restabili populații de rinoceri de Sumatra și de Java în fostul lor areal din Asia de Sud-Est.
Autoritățile de conservare pot învăța din translocările anterioare ale rinocerilor africani, care arată că găsirea unui habitat potrivit, protecția anti-braconaj și planificarea atentă sunt cruciale pentru succesul acestor eforturi.
Într-un sens mai larg, conservarea eficientă a rinocerilor depinde de existența unei armate de susținători. Comunitățile locale ar trebui să beneficieze în mod tangibil de pe urma conviețuirii cu rinocerii, de exemplu prin crearea de locuri de muncă și prin împărțirea veniturilor din ecoturism. Chiar și de la distanță, oamenii pot ajuta sprijinind organizațiile de conservare și evitând achiziționarea produselor care contribuie la defrișarea pădurilor tropicale.
Finanțarea durabilă și angajamentul politic sunt cruciale pentru protejarea puținilor rinoceri indonezieni care mai rămân.
