Descoperire științifică în Puerto Rico: o specie necunoscută de izopod gigant, identificată după decenii de la colectare
Un exemplar de izopod gigant colectat în Puerto Rico în anii 1980 și păstrat în colecția paleontologică a Universității din Tübingen s-a dovedit a fi o specie necunoscută până acum. Cercetătorii Benedikt Kästle, student la paleontologie și expert în izopode, împreună cu dr. Ingmar Werneburg, curatorul colecției paleontologice și cercetător la Centrul Senckenberg pentru Evoluția Umană și Paleomediu al Universității din Tübingen, au numit noua specie Bathynomus tuebingoborikensis, combinând numele orașului universitar cu denumirea indigenă Taíno pentru Puerto Rico, Boríken.
Studiul și descrierea noii specii, publicate în jurnalul Scientific Reports, ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă evoluția tuturor izopodelor de adâncime.
Izopodele gigant din genul Bathynomus se găsesc în toate oceanele lumii și pot atinge până la 50 de centimetri lungime și câteva kilograme. Aceste crustacee se numără printre cele mai mari nevertebrate. Trăiesc la adâncimi de până la 2.500 de metri, unde se hrănesc ca omnivore. Ca formă, seamănă cu izopodele terestre mult mai mici, întâlnite în peșteri și pivnițe umede, iar corpul le este acoperit de un exoschelet format din segmente calcaroase, asemănătoare solzilor.
Exemplarul din Tübingen, aparținând unei specii care mai trăiește și astăzi, a fost achiziționat în anii 1980 de profesorul de paleontologie Dolf Seilacher (1925–2014) de la o stație de cercetare din Puerto Rico și adus la Tübingen în scopuri didactice.
Originea genului, stabilită la peste 15 milioane de ani în urmă
Kästle și Werneburg au examinat exemplarul uscat cu ajutorul unor tehnici moderne de imagistică, l-au identificat ca reprezentant al unei specii noi și i-au comparat anatomia cu cea a altor izopode gigant din întreaga lume. Analiza filogenetică a arătat că întregul gen Bathynomus s-a format probabil în ceea ce este astăzi Golful Mexic, în urmă cu peste 15 milioane de ani, în perioada Miocenului.
„La acea vreme, Istmul Panama era deschis, lăsând un strâmt între America de Nord și America de Sud, iar animalele marine au reușit să se răspândească spre vest, inițial până în Japonia”, explică Werneburg. În oceanele Indian și Pacific, acestea s-au diversificat în numeroase specii noi.
„Așa au apărut așa-numitele izopode «gigant», cu lungimi de până la 15 centimetri, și cele «supergigant», cu o lungime a corpului de peste 15 centimetri”, adaugă Kästle.
Izopodele gigant s-au răspândit în Australia, Africa de Est și, înainte de coliziunea plăcilor continentale arabă și africană, și în Europa, unde însă au dispărut la sfârșitul Miocenului. Pe măsură ce Pământul s-a răcit la granița dintre Miocen și Pliocen, acum 5,333 milioane de ani, în Indo-Pacific a evoluat un grup unic de izopode gigant.
„Acești veritabili coloși au crescut până la peste 25,2 centimetri lungime și erau perfect adaptați fiziologic la noile condiții climatice”, spune Werneburg. Potrivit cercetătorilor, aceste creaturi s-au răspândit din Australia, prin Antarctica, către America de Sud și Centrală, unde au întâlnit rudele lor mai mici, rămase în urmă după prima expansiune a genului spre vest.
„Exemplarul nostru din Puerto Rico, cu o lungime de 32,2 centimetri, se încadrează în categoria «coloșilor»”, afirmă Kästle. „Noua specie este foarte strâns înrudită cu o altă specie gigant descoperită în largul peninsulei Yucatán, în Mexic.”
Werneburg subliniază că descoperirea evidențiază importanța deosebită a colecțiilor de istorie naturală ca arhive globale ale naturii.
