De ce „noul normal” climatic nu există și de ce adaptarea devine obligatorie
Încălzirea globală se agravează, iar menținerea creșterii temperaturii sub 1,5°C nu mai este posibilă. Urmează inundații tot mai severe, topirea ghețarilor, incendii de proporții și valuri de căldură letale. Sintagma „nou normal” a devenit frecventă în discuțiile despre perturbările climatice, dar ideea nu este susținută de realitate. Oamenii își doresc un viitor previzibil, însă depășirea pragului de 1,5°C nu echivalează cu trecerea într-o stare stabilă.
Emisiile globale de gaze cu efect de seră încetinesc, dar nu au atins încă un vârf, cu atât mai puțin o scădere. Aceasta înseamnă mai multă căldură, schimbări mai ample și mai multă incertitudine. Sunt posibile numeroase scenarii după 1,5°C, iar evaluarea națională a riscurilor climatice din Australia a arătat că viitorul arată foarte diferit la 2°C, altfel la 2,5°C și de nerecunoscut la 3°C. A privi oricare dintre aceste viitoruri ca pe un „nou normal” duce la o înțelegere periculoasă a riscurilor.
Prin „normal” se înțelege de obicei o situație obișnuită și așteptată, cu tipare previzibile. Clima nu este însă vremea de zi cu zi, ci amprenta statistică a tiparelor meteo pe 30 de ani, de la vremea tipică la extremele rare. Pentru multe fenomene meteo lipsesc datele pe termen lung, ceea ce ne face adesea surprinși de evenimente „fără precedent”, deși unele s-ar putea încadra în intervalul natural preindustrial. Astfel, ieșim din vechiul normal fără a avea datele necesare pentru a înțelege pe deplin ce lăsăm în urmă.
O lume care se încălzește constant ar putea produce schimbări constante: zile mai fierbinți, mai multă ploaie, secete mai lungi. Realitatea este însă alta. Vremea se va schimba imprevizibil, aducând noi extreme și combinații inedite, precum alternanța secetă-inundație sau norii pirocumulus, formați din incendii de vegetație, aproape necunoscuți acum câteva decenii. Extremele cândva rare vor veni mai des, cu intensitate mai mare și vor dura mai mult, așa cum s-a întâmplat cu valurile de căldură record din Europa. Nu mai putem lua media pe 30 de ani a extremelor trecute și să o extrapolăm în viitor.
Până acum, negocierile climatice globale s-au concentrat pe atenuare, adică pe reducerea emisiilor și protejarea naturii. Eforturile au ajutat, dar nu la scara necesară. Acest eșec a alimentat ideea că schimbările climatice sunt inevitabile, ceea ce nu este de ajutor. Va trebui să învățăm să ne adaptăm. Poate părea înfricoșător, dar în trecutul recent clima nu a fost stabilă: riscurile legate de climă au crescut chiar și fără schimbările climatice, din cauza expansiunii orașelor, infrastructurii și agriculturii.
Chiar fără influența schimbărilor climatice, un val de căldură, o secetă sau un incendiu în Australia se desfășoară peste habitate naturale mai fragmentate și mai degradate, ceea ce îngreunează refugiul animalelor. O furtună puternică pe litoral, chiar în limite istorice cunoscute, poate afecta mai mulți oameni, case și afaceri decât acum 50 de ani, pentru că sunt mai mulți locuitori pe coastă. Pentru aceste amenințări, schimbările climatice acționează ca un multiplicator de risc. Pe măsură ce temperaturile cresc și precipitațiile devin mai variabile, capacitatea de răspuns se reduce.
Mulți oameni se tem de incertitudinea climatică. Unii simt deja pierderea a ceea ce există și a ceea ce va veni, sau furie față de lipsa de reacție. Aceste reacții sunt de înțeles. Trebuie să acționăm în moduri care să ofere speranță și putere, fără a ignora gravitatea sarcinii. Privind pe termen lung, Homo sapiens este extrem de adaptabil. Confruntați cu aceste amenințări, vom căuta soluții, așa cum am făcut mii de ani.
Dacă renunțăm la ideea confortabilă de normal, vechi sau nou, ne putem concentra pe măsuri practice: adaptarea climatică prioritară, alături de energie curată, transport electric și agricultură regenerativă pentru reducerea emisiilor. Este o greșeală să ne concentrăm fie doar pe reducerea emisiilor, fie doar pe adaptare. Adaptarea va fi mai ușoară dacă limităm încălzirea viitoare. Primul pas este să renunțăm la ideea unui „nou normal”. Nu mai putem folosi trecutul pentru a prezice clima viitoare și știm că schimbările climatice se vor intensifica până când le vom opri.
