Economista Mariana Mazzucato propune un nou cadru economic bazat pe binele comun
Economista internațională și consiliera guvernamentală Mariana Mazzucato argumentează în noua sa carte, „The Common Good Economy”, că guvernele ar trebui să colaboreze strâns cu sectorul privat în loc să lase afacerile să funcționeze de la sine. Ea susține că statele trebuie să se îndepărteze de la simpla corectare a eșecurilor pieței și ale guvernării și să modeleze activ modul în care sunt guvernate piețele.
Mazzucato este cunoscută pentru teza potrivit căreia sectorul public socializează riscurile în timp ce privatizează recompensele. Produsele inovatoare ale unor companii private precum Apple sunt adesea co-create cu statul, notează ea. Instituțiile statului pot realiza cercetarea de bază, pot pregăti forța de muncă specializată, pot asigura infrastructura și pot curăța poluarea generată. Însă atunci când aceste eforturi dau roade, profiturile ajung la acționarii companiei.
Ea consideră că o parte mai mare din profiturile generate ar trebui împărțită cu publicul. Acest lucru se poate realiza printr-o combinație de taxe pe profiturile corporative, pe venit, pe câștigurile de capital și pe avere. Alternativ, statul ar putea deține participații parțiale în întreprinderi. Exemplele din carte includ fondul suveran de avere al Norvegiei și fondul de avere comunitar al sectorului Camden din Londra, care investește în afaceri pentru a crea locuri de muncă.
Autoarea reia și ideea unor „misiuni” clare stabilite de guverne, care implică colaborarea între organizațiile private și cele publice pentru a aborda provocări majore. Ea rămâne critică față de externalizarea dezvoltării politicilor către firme de consultanță, despre care susține că a erodat capacitatea serviciului public.
Cartea introduce un „compas” pentru orientarea economiilor și piețelor spre binele public, în contrast cu paradigma individualistă a economiei neoclasice. Acest compas indică cinci direcții: scopul unei economii ar trebui să fie promovarea valorilor publice pe termen lung, nu doar a profiturilor pe termen scurt; co-crearea implică participare incluzivă și democratică în luarea deciziilor; învățarea colectivă presupune ca întreprinderile și guvernele să împărtășească mai larg cunoștințele cu comunitatea; împărțirea recompenselor vizează o distribuție echitabilă a beneficiilor economice; transparența și responsabilitatea în guvernare sunt necesare pentru a construi încredere.
Mazzucato oferă și exemple practice din experiența sa personală. Ea a co-prezidat Comisia de Renewal din Camden, o suburbie din interiorul Londrei, care a organizat adunări cetățenești pentru a proiecta modalități de reducere a inegalității din sector. Comisia a dezvoltat patru misiuni: cei care dețin puterea să fie la fel de diverși ca și comunitatea; fiecare tânăr să aibă acces la oportunități economice; toată lumea să aibă acces la alimente nutritive, accesibile și durabile; cartierele să fie sănătoase, durabile și să stimuleze creativitatea. Comisia a prioritizat implicarea și a contribuit la finanțarea întreprinderilor sociale. De exemplu, persoane care primeau anterior ajutor de la bănci alimentare au devenit organizatori de cooperative alimentare. Obiectivul este atingerea acestor ținte până în 2030.
Alte aspirații de aplicare a ideilor sale operează la o scară mult mai mare, precum cooperarea internațională în gestionarea apei. Mazzucato argumentează că guvernanța apei este o problemă de climă și biodiversitate, dar și una de gen. Ea notează că femeile și fetele petrec 200 de milioane de ore în fiecare zi colectând apă, ceea ce limitează educația și oportunitățile economice. Sunt necesare misiuni clare pentru a alinia prioritățile locale și globale, iar cunoștințele locale și indigene ar trebui să contribuie la modelarea gestionării apei. Accesul gospodăriilor și comunităților la apă ar trebui să aibă prioritate față de utilizările industriale.
Mazzucato este una dintre economiștii preferați ai trezorierului australian Jim Chalmers. Într-un eseu din 2023, acesta a descris drept „influentă” analiza sa potrivit căreia piețele construite în parteneriat între guverne, mediul de afaceri și forța de muncă sunt potențial cele mai eficiente. Chalmers a argumentat în scrierile sale mai reflexive că succesiunea de șocuri recente la adresa economiei globale întărește nevoia de gândire economică nouă promovată de Mazzucato. Gândirea sa este influențată de cercetări privind relația dintre valorile sociale și economie, bază care a stat și la temelia cadrului de bunăstare al Trezoreriei australiene, revigorat de Chalmers și adoptat de Biroul Australian de Statistică în cadrul său de măsurare a ceea ce contează. Mazzucato sugerează că compasul său în cinci puncte poate ajuta la construirea unui cadru mai bun pentru măsurarea bunăstării, dincolo de măsura tradițională a produsului intern brut.
