Studiu global: vegetația urbană se reface mai repede decât cea rurală, într-un decalaj tot mai mare
Un studiu global realizat pe baza observațiilor satelitare arată o diferență tot mai accentuată între modul în care vegetația din orașe și cea din zonele rurale răspunde la stresul climatic. Cercetarea, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences, a analizat 751 de orașe din 109 țări, pe perioada 2001–2022, pentru a evalua capacitatea vegetației de a se reface după perturbări.
Studiul a fost condus de Jin Wu, de la Școala de Științe Biologice a Facultății de Științe, și de profesorul Yuyu Zhou, de la Departamentul de Geografie al Facultății de Științe Sociale din cadrul Universității din Hong Kong, primul autor fiind Zhengfei Guo.
Avantajul urban, prezent în 78% dintre orașe
În 78% dintre orașele analizate, vegetația din zonele centrale urbane s-a dovedit mai rezilientă decât vegetația rurală din jur. Avantajul a fost deosebit de pronunțat în regiunile calde și aride, unde vegetația este puternic limitată de disponibilitatea apei.
Mai important, decalajul de reziliență dintre zonele urbane și cele rurale s-a adâncit în ultimele două decenii. Această divergență a fost determinată în principal de scăderea rezilienței vegetației rurale, în timp ce vegetația urbană a rămas relativ stabilă sau s-a îmbunătățit ușor.
Dintre factorii examinați, un indicator asociat managementului și aprovizionării cu apă a prezentat cea mai puternică asociere statistică cu avantajul de reziliență urban, urmat de structura coronamentului. Cercetarea nu stabilește însă irigarea ca mecanism cauzal direct.
Un „dublu avantaj” în aproape o treime dintre orașe
Rezultatele indică și o schimbare mai profundă în modul în care poate fi menținută stabilitatea ecologică în orașe. În 32% dintre orașe, vegetația urbană a prezentat un „dublu avantaj”: a înregistrat pierderi mai mici de verdeață în timpul perturbărilor și s-a refăcut mai rapid după acestea, comparativ cu vegetația rurală din jur.
Acest model este compatibil cu o relaxare, mediată de management, a compromisului obișnuit dintre rezistență și reziliență. În ansamblu, rezultatele sugerează că, atunci când sunt susținute printr-un management durabil și echitabil, spațiile verzi urbane pot servi drept refugii gestionate pentru reziliența vegetației în contextul schimbărilor climatice.
Declarațiile autorilor
„Vegetația care rămâne în orașe poate avea o capacitate de refacere neașteptat de puternică în condiții de stres ambiental. Avantajul său de reziliență este strâns asociat cu factori legați de management, în special aprovizionarea cu apă și structura coronamentului, ceea ce evidențiază potențialul infrastructurii verzi urbane bine proiectate și gestionate durabil”, a declarat Jin Wu.
„Avantajul de reziliență urban a fost cel mai puternic în regiunile calde și aride, unde vegetația este deosebit de vulnerabilă la stresul hidric. În aproape o treime dintre orașe, vegetația urbană a suferit mai puține daune și s-a refăcut mai repede, ceea ce sugerează că managementul uman poate remodela echilibrul dintre rezistență și refacere”, a afirmat Zhengfei Guo, primul autor al studiului.
„Spațiile verzi urbane pot servi drept tampon ecologic rezilient împotriva schimbărilor climatice. Cu un management deliberat, durabil și echitabil, infrastructura verde urbană ar putea oferi un sprijin important pentru planificarea urbană viitoare și adaptarea la clima viitoare”, a adăugat Yuyu Zhou.
Implicații pentru Hong Kong
Pentru Hong Kong, rezultatele oferă indicii practice pentru construirea unor spații verzi urbane mai reziliente la climă. Integrarea managementului durabil al apei, a unei structuri adecvate a coronamentului și a planificării pe termen lung a infrastructurii verzi ar putea ajuta la menținerea rezilienței vegetației pe măsură ce orașul se confruntă cu un stres climatic tot mai mare.
