Sentimentul de subevaluare, principalul motiv pentru care femeile părăsesc mediul academic
Un studiu amplu realizat pe mii de cadre didactice universitare din Statele Unite arată că sentimentul de subevaluare profesională este factorul cel mai puternic asociat cu decizia femeilor de a părăsi cariera academică. Cercetarea, publicată în PNAS Nexus, a fost coordonată de Katie Spoon și a implicat respondenți din 29 de domenii academice și de la aproape toate instituțiile americane care acordă diplome de doctorat.
Autorii au chestionat mii de profesori aflați în prezent în funcțiuni pe linie de titularizare, precum și persoane care au renunțat la această carieră. Participanții au fost întrebați ce ar trebui să se schimbe pentru a le reduce stresul asociat postului sau, în cazul celor care au plecat, ce i-ar fi determinat să rămână.
Rezultatele arată o diferență semnificativă între genuri: 38% dintre femei au declarat că s-au confruntat cu subevaluare, comparativ cu 16% dintre bărbați. Mai mult, subevaluarea a fost tema cel mai puternic asociată atât cu intenția femeilor de a părăsi mediul academic, cât și cu plecarea efectivă din sistem.
Acest tipar s-a menținut atât în domeniile STEM, cât și în cele non-STEM, în aproape 300 de instituții și la toate nivelurile de prestigiu academic. Efectul a fost cel mai pronunțat în rândul femeilor de culoare. De asemenea, subevaluarea a fost singurul aspect care a devenit mai puternic asociat cu genul pe măsură ce cariera avansează: diferența de 19 puncte procentuale înregistrată la începutul carierei se lărgește la 31 de puncte procentuale în rândul cadrelor didactice aflate spre finalul carierei.
Chiar și după ce ajung în vârful carierei, femeile relatează că trebuie să își justifice în continuare poziția profesională. O femeie de culoare cu funcție de conducere în științele sociale a scris că a fost nevoită să „justifice în fiecare an de ce este nevoie de o reducere a încărcăturii didactice pentru a putea coordona corespunzător programul”, în timp ce un coleg bărbat care coordona un alt program „a primit fără să ceară ceea ce ea a trebuit să lupte pentru a păstra”.
O altă respondentă, o femeie albă cu funcție de conducere în domeniul asistenței sociale, a declarat că a fost nevoită să lupte pentru fiecare mărire salarială primită și că, în timp, a ajuns la concluzia că universitatea nu o susține. Ea a adăugat că, dacă ar vedea lideri din învățământul superior care încearcă să rezolve aceste probleme în mod serios și la scară largă, ar putea fi tentată să rămână.
Conform autorilor studiului, aceste rezultate oferă o bază pentru acțiune atât pentru factorii de decizie politică, cât și pentru instituțiile care își propun să îmbunătățească echitatea în ceea ce privește retenția personalului academic.
