Persoanele cu „ureche muzicală” învață limbile străine mai repede, arată un studiu
Oamenii care sesizează mai bine detaliile fine ale sunetelor — o abilitate cunoscută sub numele de precizie auditivă — pot stăpâni pronunția unei limbi noi mai rapid și mai corect decât alți cursanți, potrivit unui studiu publicat în Journal of Experimental Psychology.
Cercetătorii de la University College London și Universitatea Tohoku au măsurat precizia auditivă a 67 de vorbitori nativi de japoneză care învățau engleza, evaluându-le capacitatea de a detecta diferențe acustice subtile, precum variații de înălțime, durată și ton, în sunete care nu aparțin limbajului vorbit.
Ulterior, aceștia au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a le măsura activitatea cerebrală în timp ce încercau să distingă vocalele englezești /æ/ și /ʌ/, două sunete care nu au un corespondent direct în sistemul vocalic al limbii japoneze. Într-o a doua probă, participanții au detectat diferențe subtile similare în sunete non-verbale.
Mai puțină interferență din partea limbii materne
Rezultatele au arătat că participanții cu o precizie auditivă mai ridicată se bazau mai puțin pe sistemul senzoriomotor din emisfera stângă a creierului, implicat în procesarea limbajului, atunci când analizau sunetele limbii străine. Tiparele lor de activitate cerebrală semănau cu cele care apar la procesarea sunetelor non-verbale.
În schimb, imaginile fMRI au arătat că participanții cu o precizie auditivă mai scăzută se bazau mai mult pe rețeaua senzoriomotorie stângă atunci când ascultau sunetele limbii străine, apelând la tiparele de pronunție ale limbii materne pentru a procesa sunetele necunoscute.
Antrenarea auzului, alături de învățarea limbii
Autorul principal al studiului, dr. Kazuya Saito-van Poeteren, de la UCL Institute of Education, a declarat că cei cu „ureche bună” pentru diferențele auditive pot percepe un sunet nou într-o limbă străină în mod obiectiv, fără a-l procesa imediat ca limbaj, iar creierul lor analizează informația acustică în sine.
El a explicat că majoritatea oamenilor abordează învățarea unei limbi străine prin memorarea vocabularului și ascultarea vorbirii, însă studiul sugerează că și antrenarea abilităților auditive care stau la baza învățării limbilor ar putea fi utilă.
Potrivit cercetătorului, educația lingvistică ar trebui să depășească abordarea bazată pe „mai mult exercițiu” și să dezvolte capacitatea cursanților de a asculta sunetele, în funcție de particularitățile lor auditive.
Echipa de cercetare își propune să dezvolte o formă combinată de antrenament lingvistic și auditiv, menită să îmbunătățească abilitatea de a detecta diferențe fine de înălțime și alte proprietăți acustice.
