Numele unui animal influențează alegerile alimentare ale preșcolarilor
Atunci când unui pui i se atribuie un nume și i se descriu obiceiurile preferate, copiii de vârstă preșcolară devin mai puțin dispuși să aleagă carne de pasăre. Efectul apare atât în declarațiile verbale, cât și în alegerile alimentare reale, însă preferințele alimentare înving de cele mai multe ori empatia, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea SWPS, publicat în revista Appetite.
Reducerea consumului de carne are beneficii: este asociată cu riscuri mai mici pentru sănătate, cu o sustenabilitate ecologică mai mare și cu mai puțină suferință pentru animale. Cercetări anterioare au arătat că identificarea individuală a victimelor, cunoscută ca efectul victimei identificabile, crește disponibilitatea de a ajuta și încurajează comportamente prosociale, precum donațiile caritabile. Aflarea numelui unui animal poate schimba și atitudinea față de el, însă nu era clar dacă acest lucru afectează consumul real de carne și în ce măsură se aplică diferitelor specii.
Două experimente cu preșcolari
Cercetătorii au invitat la studiu copii de 5–6 ani. În primul experiment, copiilor li s-a prezentat silueta unui pui. În grupul de identificare, pasărea a primit numele Lelek și o scurtă descriere a caracteristicilor sale individuale, inclusiv alimentele preferate și obiceiurile zilnice din curte. În grupul de control, copiii au primit aceleași informații, dar fără nume, prezentate ca o descriere generală a speciei. Apoi, copiii au fost rugați să își construiască sandvișuri-jucărie din ingrediente puse la dispoziție, inclusiv felii artificiale de brânză și roșii, precum și mezeluri din carne de pasăre și de porc.
În al doilea experiment, copiii au fost împărțiți în trei grupuri. Primul grup a aflat despre puiul Chico ca individ unic, al doilea grup l-a cunoscut pe Chico ca unul dintre numeroșii reprezentanți asemănători ai speciei sale, iar grupul de control a primit informații generale despre pui. Copiii au fost întrebați, printre altele, dacă percep aceste animale ca unice sau asemănătoare cu ceilalți pui.
De la nume la decizia din farfurie
Pentru copiii care nu agreeau foarte mult carnea, aflarea istoriei individuale a puiului – numele, mâncarea preferată și obiceiurile zilnice – i-a făcut mai puțin dispuși să declare că ar mânca acest animal anume. La construirea sandvișurilor-jucărie, ei au ales vizibil mai puține felii de mezel din carne de pasăre. Modul în care este spusă povestea unui animal joacă astfel un rol important în formarea atitudinilor copiilor. Prezentarea puiului ca individ unic, cu trăsături distinctive, a fost mai eficientă în limitarea alegerilor de carne decât sublinierea faptului că este la fel ca ceilalți pui din curte. Legarea unei relații cu un astfel de individ le-a permis copiilor să extindă atitudinea protectoare și asupra altor păsări anonime din aceeași specie.
Totuși, sentimentele calde față de un reprezentant al unei specii nu se extind la toate animalele. Dacă legătura cu puiul a scăzut apetitul participanților pentru carne de pasăre, ea nu le-a afectat percepția asupra cărnii de porc. Acest lucru poate însemna că mecanismul funcționează în cadrul unei singure specii și nu se traduce printr-o aversiune generală față de carne. În plus, efectul de reducere a disponibilității de a mânca carne a apărut doar la copiii care aveau de la început un interes scăzut sau moderat pentru carne. La copiii cărora le plăcea clar să mănânce carne, aflarea numelui și a caracteristicilor animalului nu le-a influențat deciziile alimentare.
Mecanismul „salvează unul pentru a proteja mulți”
Un rezultat-cheie al experimentului privește rolul unicității animalului. Prezentarea unui pui ca individ cu nume propriu și trăsături cu adevărat distinctive a fost mai eficientă în descurajarea alegerii cărnii de pasăre decât prezentarea unui pui care avea nume, dar era de altfel asemănător cu ceilalți pui.
„Acest lucru implică faptul că atribuirea unui nume ajută copilul să vadă animalul ca pe o ființă demnă de protecție, cu condiția ca numele să servească la distingerea animalului ca unic. Acest sentiment de unicitate îi încurajează pe copii să își extindă grija asupra altor membri anonimi ai aceleiași specii”, explică Aleksandra Rabinovitch, psiholog și autoare a studiului.
Rezultatele deschid noi posibilități pentru formarea unor obiceiuri sănătoase la copii. Folosirea unor personaje animale individualizate, de exemplu în educația preșcolară, ar putea contribui la promovarea unor diete mai bogate în alimente pe bază de plante. În același timp, cercetătorii subliniază că schimbarea reușită a dietei copiilor necesită luarea în considerare a preferințelor gustative individuale și a obiceiurilor din familie.
