O specie de pinguini, două destinuri opuse: populația din Insulele Bounty a rămas stabilă, cea din Antipodes a scăzut cu peste 40%
Pinguinul erect-crestat, una dintre cele mai puțin studiate specii de pinguini din Noua Zeelandă, este împărțit în două populații care urmează traiectorii radical diferite, arată un studiu publicat în revista PLOS ONE. Cercetătorii au descoperit că păsările din Insulele Bounty au o populație stabilă de cel puțin 25 de ani, în timp ce coloniile din Insulele Antipodes au pierdut peste 40% din efectiv în ultimii 30 de ani.
Studiul a fost coordonat de Thomas Mattern, de la Tawaki Project, în colaborare cu Antarctic Research Trust și Global Penguin Society. Pinguinul erect-crestat se reproduce doar pe Insulele Bounty și Antipodes, două grupuri izolate situate la aproximativ 800 de kilometri sud-est de Insula de Sud a Noii Zeelande.
Recensăminte cu drone pentru întreaga specie
Între 2022 și 2024, cercetătorii au folosit drone pentru a fotografia și număra fiecare colonie de reproducere din ambele arhipelaguri, marcând prima dată când un astfel de recensământ a fost realizat pentru întreaga specie. Rezultatele au răsturnat o presupunere veche de decenii: micile Insule Bounty, cu o suprafață de doar 50 de hectare, găzduiesc aproape tot atâtea perechi cuibăritoare (circa 27.800) cât Insulele Antipodes (aproximativ 29.800), deși acestea din urmă sunt de 40 de ori mai întinse și au fost considerate mult timp principalul bastion al speciei.
Comparația cu datele istorice din mijlocul anilor 1990 arată că numărul păsărilor din Bounty a rămas practic neschimbat, în timp ce populația din Antipodes a scăzut cu peste 40% din 1995.
Prădători, furtuni și rute de migrație
Potrivit cercetătorilor, scăderea din Antipodes are cauze multiple. Pe măsură ce coloniile s-au micșorat, apărarea colectivă împotriva skua-ului subantarctic, prădător natural al ouălor și puilor, s-a slăbit, ceea ce a dus la pierderi mai mari și la fragmentarea coloniilor.
Un alt factor invocat este declinul dramatic al pinguinului rockhopper de est, ale cărui efective s-au prăbușit în a doua jumătate a secolului XX, probabil din cauza încălzirii oceanelor, lăsând mai puțin de 1.000 de perechi cuibăritoare în Antipodes. Odată cu dispariția rockhopperilor, skua-ii s-ar fi orientat spre ouăle și puii de pinguin erect-crestat. În plus, furtunile tot mai severe, în acord cu tendințele climatice din Oceanul Southern, au declanșat alunecări de teren care fragmentează coloniile.
Cercetătorii notează și diferențe în habitatul oceanic: păsările din Antipodes migrează departe, în zona frontală polară antarctică, în afara sezonului de reproducere, în timp ce cele din Bounty rămân în apele mai adăpostite din apropierea coloniilor.
„Pinguinul lui Schrödinger”
Cercetătorii au numit situația „Pinguinul lui Schrödinger”, după experimentul mental în care o pisică într-o cutie închisă este considerată simultan vie și moartă până la deschiderea cutiei. Pentru pinguin, logica este inversă, spune Mattern: de la distanță, fără recensăminte adecvate, toată lumea presupunea un singur răspuns pentru întreaga specie. După ce cercetătorii au deschis cutia metaforică, au găsit nu un singur statut, ci două: stabil în Bounty, în declin în Antipodes.
Un clasament unic poate ascunde riscurile
Pinguinul erect-crestat este una dintre cele doar patru specii de pinguini din lume clasate drept „periclitate” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, alături de o altă specie neozeelandeză, hoiho sau pinguinul cu ochi galbeni. Spre deosebire de hoiho, pinguinul erect-crestat a rămas în mare parte nesupravegheat.
Mattern explică faptul că clasamentul se bazează pe estimări umflate din anii 1970. Reevaluat cu noile date, statutul rămâne valabil în linii mari pentru Antipodes, dar nu și pentru Bounty. Media calculată la nivelul ambelor populații ar îmbunătăți clasamentul global la „vulnerabil”, mascând severitatea declinului din Antipodes și subestimând cât de expuse sunt Insulele Bounty, probabil ultimul bastion sigur al speciei, la pescuitul industrial.
„Un clasament unic, aparent îmbunătățit, seamănă cu repunerea capacului pe cutia lui Schrödinger, schimbând o iluzie convenabilă pentru protecția mai puternică de care populația din Insulele Bounty are de fapt nevoie”, a declarat Mattern.
