Modelele glaciare bazate pe date zilnice arată o pierdere de gheață mai mare și o creștere mai rapidă a nivelului mării
Un nou studiu arată că ghețarii din întreaga lume ar putea pierde gheață mai repede decât se estima anterior, dacă modelele climatice iau în calcul variabilitatea meteo zilnică în loc de mediile lunare. Cercetarea, publicată în Nature Communications, a fost condusă de specialiști de la ETH Zurich (Elveția) și Vrije Universiteit Brussel (Belgia).
Majoritatea modelelor globale dedicate ghețarilor se bazează pe date climatice lunare, care netezesc fluctuațiile meteo pe termen scurt. Însă ghețarii reacționează rapid la evenimente individuale, precum valurile de căldură, precipitațiile abundente sau schimbările bruște de temperatură. Câteva zile deosebit de calde pot îndepărta rapid stratul protector de zăpadă, expunând gheața mai închisă la culoare, care absoarbe mai multă lumină solară și se topește mai repede. De asemenea, modul în care precipitațiile abundente cad, sub formă de ploaie sau zăpadă, poate influența puternic acumularea de gheață și scurgerile, mai ales când temperaturile oscilează în jurul punctului de îngheț.
Pentru a surprinde mai bine aceste procese, cercetătorii au extins Modelul Global de Evoluție a Ghețarilor (GloGEM) pentru a funcționa la rezoluție zilnică, aplicându-l la peste 12.500 de ghețari, care reprezintă 94% din volumul global de gheață glaciară. Comparativ cu abordarea tradițională lunară, modelul îmbunătățit reproduce mai fidel pierderile de masă observate, în special în anii cu topire excepțională, precum 2022 în Alpii europeni, 2023 în vestul Americii de Nord, 2024 în Svalbard, 2025 în Asia Centrală și 2026 din nou în Alpii europeni.
Studiul arată că efectele variabilității meteo zilnice se acumulează în timp. Proiectat în viitor, modelul zilnic indică în general o retragere mai rapidă a ghețarilor și o pierdere mai mare de gheață decât omologul său lunar, în special în regiunile unde topirea este puternic influențată de fluctuațiile de temperatură pe termen scurt. Acest lucru se traduce și printr-o contribuție proiectată mai mare la creșterea globală a nivelului mării: modelul zilnic estimează o contribuție cu 5%–10% mai mare a ghețarilor la creșterea nivelului mării în secolul XXI față de modelul lunar.
„Ghețarii nu reacționează la medii lunare, ci la vremea pe care o experimentează zi de zi”, explică autorul principal Lander Van Tricht (ETH Zurich / WSL / Vrije Universiteit Brussel). „Un val de căldură care durează doar câteva zile poate provoca topirea unor cantități uriașe de gheață. Medind condițiile meteo pe o lună întreagă, riscăm să subestimăm impactul acestor evenimente extreme.”
Dincolo de retragerea ghețarilor și creșterea nivelului mării, studiul relevă și schimbări importante în calendarul și intensitatea scurgerilor de apă rezultate din topirea ghețarilor, cu implicații pentru resursele de apă din aval. „Ghețarii sunt o sursă importantă de apă dulce pentru milioane de oameni”, explică Harry Zekollari (Vrije Universiteit Brussel), co-supervizor al studiului. „Înțelegerea nu doar a cantității de gheață care va dispărea, ci și a momentului în care apa rezultată din topire devine disponibilă este crucială pentru anticiparea schimbărilor viitoare în disponibilitatea apei. Studiul nostru arată că rezolvarea variabilității meteo zilnice poate îmbunătăți substanțial înțelegerea acestor schimbări.”
