Normele sociale și infrastructura, esențiale pentru ca tranzițiile climatice să dureze
În timpul pandemiei de COVID-19, traficul aerian a scăzut dramatic, iar mulți au văzut în această perturbare un posibil punct de cotitură pentru reducerea emisiilor din aviație. După ridicarea restricțiilor, însă, numărul pasagerilor a revenit rapid la nivelurile anterioare și, în multe regiuni, le-a depășit. Restricțiile de zbor nu au schimbat normele și valorile sociale și nu au creat stimulente pe termen lung, astfel încât cererea a revenit.
Un studiu condus de Claudia R. Binder, profesoară la Laboratorul pentru Relații Om-Mediu în Sisteme Urbane (HERUS), arată că succesul pe termen lung al acțiunilor climatice depinde de o tranziție stabilă, susținută de politici, infrastructură și acceptare socială. „Într-o tranziție către emisii nete zero, ne dorim ca oamenii să adopte și să mențină comportamente mai sustenabile”, spune Binder. Cercetarea, publicată în PLOS Climate, combină idei din ecologie cu dovezi din tranziții climatice reale.
Pully, un laborator pentru tranzițiile climatice
Un punct de cotitură social apare atunci când suficienți oameni adoptă un comportament sau o tehnologie nouă, astfel încât aceasta se răspândește rapid în societate. Multe studii se concentrează pe atingerea acestor praguri, dar mult mai puțină atenție primește modul în care schimbările rezultate pot fi menținute pe termen lung. În ecosistemele naturale, astfel de praguri apar frecvent: un recif de corali poate ajunge la un punct critic când temperatura oceanului crește prea mult, iar algele preiau controlul, iar reciful rămâne blocat în această stare deteriorată chiar dacă condițiile se ameliorează ulterior.
Binder și echipa sa au lucrat cu municipalitatea Pully, analizând împreună cu echipa de sustenabilitate modul în care factori tehnologici, comportamentali și politici interacționează în sistemul energetic local. S-au concentrat pe adoptarea tehnologiilor solare și au constatat că, înainte ca acestea să fie larg răspândite, costurile, stimulentele financiare și disponibilitatea tehnologiei joacă rolul dominant. După pragul critic, interacțiunile culturale și sociale devin tot mai importante. Pe măsură ce tot mai mulți oameni instalează sisteme solare, tehnologia devine vizibilă pentru ceilalți, contribuind la stabilirea unor noi norme sociale și la creșterea încrederii în energia regenerabilă. „Dacă toți vecinii mei instalează fotovoltaice, sunt mai probabil să fac și eu acest lucru decât dacă nu o fac”, explică Binder. În schimb, fără tehnologii complementare precum vehiculele electrice sau pompele de căldură, cei care adoptă energia solară pot reveni mai ușor la comportamentele anterioare când circumstanțele se schimbă.
Dincolo de punctele de cotitură
Recomandările studiului vizează atât accelerarea tranziției, cât și stabilizarea ei după ce are loc. Potrivit cercetării, politicile eficiente ar trebui să combine o viziune pe termen lung, inclusiv eforturi de modelare a normelor sociale și a percepției publice, cu stimulente pe termen scurt, precum subvenții și sprijin financiar. Investițiile în infrastructură pot susține adoptarea pe termen lung a tehnologiilor sustenabile: extinderea rețelelor de încărcare pentru vehiculele electrice face mașinile electrice o opțiune practică pe termen lung, iar politicile care încurajează tehnologiile complementare, cum ar fi asocierea panourilor solare cu baterii sau cu vehicule electrice, pot consolida schimbarea.
Guvernele și organizațiile pot lucra cu primii adoptatori ai tehnologiilor sustenabile pentru a le face vizibile și a reduce decalajul dintre aceștia și restul populației. Echipa lui Binder explorează acum modul în care infrastructura urbană, legată de mobilitate, locuințe și servicii locale, poate modela comportamentele sustenabile. Întrebarea este dacă proiectarea cartierelor în jurul unor facilități accesibile poate face stilul de viață cu emisii reduse alegerea mai simplă. „Dacă oamenii locuiesc foarte aproape de transportul public, au o sală de sport în apropiere și locuri unde să se întâlnească cu prietenii la colț, îi va determina acest lucru să renunțe la mașină?”, se întreabă Binder. Cercetările viitoare urmăresc să cuantifice costurile și beneficiile acestor investiții, inclusiv cantitatea de carbon, materiale și resurse necesare construirii infrastructurii și măsura în care aceasta poate schimba comportamentul fără a compromite bunăstarea percepută a oamenilor.
