Un nou studiu identifică 13% din suprafața terestră ca puncte fierbinți pentru conservarea biodiversității
În contextul în care guvernele se pregătesc să se reunească la Erevan, în Armenia, pentru Conferința ONU privind biodiversitatea (COP17), o nouă cercetare arată că aproximativ 13% din suprafața uscatului planetei reprezintă zone prioritare pentru conservarea biodiversității, unde eforturile de protecție sunt cele mai urgente.
Studiul, publicat în revista One Earth, prezintă un cadru transparent și reproductibil pentru cartografierea zonelor fierbinți de conservare a vertebratelor la nivel global. O echipă internațională de cercetători a analizat date privind 33.604 specii de vertebrate terestre din Lista Roșie a IUCN, combinând informațiile despre concentrarea speciilor amenințate și cu areal restrâns cu cele despre principalele amenințări cauzate de om, precum defrișările, agricultura, urbanizarea și speciile invazive.
Cercetătorii au constatat că aceste zone critice, concentrate în mare parte în regiunile tropicale și în pădurile de foioase, găzduiesc peste o treime din populația lumii. Acest lucru subliniază necesitatea unor abordări de conservare adaptate condițiilor locale, care să protejeze biodiversitatea fără a afecta bunăstarea oamenilor.
O metodă nouă, mai puțin dependentă de granițele geografice
Noua abordare aduce avantaje față de metoda clasică a punctelor fierbinți de biodiversitate, care se baza pe numărul de specii întâlnite doar într-o anumită regiune. Rezultatele acestei metode tradiționale pot varia în funcție de dimensiunea regiunii și de modul în care sunt trasate granițele sale.
În schimb, noua metodă împarte suprafața terestră într-o grilă și combină informațiile despre câte specii trăiesc în fiecare zonă, acordând o importanță mai mare speciilor prezente în puține locuri, cu date despre riscul lor de extincție. Astfel, rezultatele depind mai puțin de modul în care sunt definite granițele geografice, iar importanța biodiversității poate fi evaluată în diferite regiuni.
De asemenea, metoda tradițională se baza pe liste întocmite de experți pentru regiuni largi, în timp ce noua abordare folosește hărți detaliate de distribuție spațială pentru a estima câte specii sunt așteptate într-o anumită zonă.
Amenințările depășesc pierderea habitatului
Un alt avantaj important al noii metode este că ia în calcul șapte amenințări majore la adresa biodiversității, inclusiv vânătoarea, poluarea, speciile invazive, schimbările climatice și diferite forme de modificare a folosinței terenului. Metoda tradițională considera doar modificarea folosinței terenului.
Rezultatele arată că diferite regiuni ale lumii se confruntă cu combinații foarte diferite de amenințări și că nu există o soluție unică pentru protejarea biodiversității. Localizarea zonelor fierbinți se schimbă în funcție de amenințările luate în considerare, iar aproape una din cinci astfel de zone la nivel mondial ar fi ratată dacă ar fi luată în calcul doar pierderea habitatului.
Un cadru care poate fi extins
Potrivit autorilor, un alt avantaj al acestei abordări este că poate fi actualizată pe măsură ce apar informații noi. Studiul se concentrează deocamdată asupra vertebratelor terestre, însă același cadru ar putea fi extins în viitor pentru a include plante, insecte și alte organisme, oferind o imagine mai completă a priorităților globale de conservare.
Cercetarea propune o metodă nouă, dar analizează în prezent doar speciile de vertebrate pentru care există datele necesare. Autorii subliniază că cercetările viitoare ar trebui să extindă acest cadru la plante, ciuperci și nevertebrate, astfel încât nicio specie să nu fie lăsată în urmă în eforturile de protejare a celor mai importante zone pentru biodiversitate.
