Segregarea partizană, posibil factor în comportamentul electoral al americanilor de origine asiatică
Un studiu publicat în revista Population, Space and Place arată că segregarea politică este doar una dintre formele de izolare spațială care ar putea influența comportamentul electoral și mediul de viață al americanilor de origine asiatică. Cercetarea a fost coordonată de Ting-Syuan Lin, doctorand în sociologie la University of Illinois Urbana-Champaign, împreună cu Yongjun Zhang, profesor de sociologie la Stony Brook University.
Deși americanii de origine asiatică sunt adesea tratați ca un singur grup rasial, ei cuprind mai multe subgrupuri etnice — printre care chinezi, filipinezi, japonezi și vietnamezi — care diferă semnificativ în privința orientărilor politice, a resurselor socioeconomice și a istoriei migrației. Studiul a analizat datele a 33 de milioane de alegători înregistrați din New York și California, cu accent pe cei 2,55 milioane de alegători de origine asiatică.
Cercetătorii au comparat segregarea rezidențială a americanilor de origine asiatică, priviți ca grup agregat, cu cea a alegătorilor albi, de culoare și hispanici, și au examinat diferențele dintre șase subgrupuri, folosind date individuale despre alegători. Spre deosebire de multe studii anterioare, cartierele au fost definite prin proximitate geografică, nu prin granițe administrative fixe, ceea ce permite o măsurare flexibilă a segregării pe mai multe dimensiuni.
Analizele la nivel de grup au indicat că izolarea rasială este cea mai ridicată în rândul alegătorilor albi, urmați de cei de culoare, hispanici și americanii de origine asiatică. În schimb, izolarea după afilierea politică — democrată, republicană sau alta — este cea mai mare în rândul alegătorilor de culoare, urmați de hispanici. Americanii de origine asiatică și alegătorii albi s-au situat aproape identic la cele mai scăzute niveluri, ceea ce arată că trăiesc în cartiere cu o compoziție politică mai amestecată.
În a doua etapă, cercetătorii au creat modele multinivel pentru a evalua dacă tipurile de izolare diferă între subgrupurile asiatice și cum se asociază acestea cu caracteristicile individuale și de vecinătate. Rezultatele au arătat o heterogenitate substanțială: alegătorii chinezi și vietnamezi au înregistrat cele mai ridicate niveluri de izolare rasială, urmați de coreeni și indieni. Japonezii au prezentat o izolare rasială mai scăzută, iar filipinezii cel mai scăzut nivel, fiind cei mai predispuși să locuiască lângă alegători de alte rase.
„Chiar și cele mai concentrate subgrupuri asiatice din punct de vedere rasial au fost mai puțin segregate comparativ cu alegătorii albi, de culoare sau hispanici”, a declarat Lin. Japonezii au fost singurul subgrup cu o izolare semnificativ mai scăzută după venit față de chinezi, grupul de referință. În schimb, indienii au raportat cele mai ridicate niveluri de izolare după venit, iar împreună cu vietnamezii și coreenii au prezentat constant o izolare mai mare după venit comparativ cu chinezii. Alegătorii cu venituri medii și mari au tendința de a locui în zone cu o izolare semnificativ mai mare după venit decât cei cu venituri mici.
În comparație cu modelul rasial, diferențele de izolare partizană între subgrupurile asiatice au fost mai mici. Japonezii și filipinezii au prezentat o izolare partizană ușor mai ridicată față de chinezi, în timp ce indienii și vietnamezii au avut niveluri mai scăzute. Toate aceste grupuri s-au situat însă mult sub nivelurile de segregare partizană înregistrate în rândul alegătorilor de culoare și hispanici.
Comparând alegătorii din New York cu cei din California, Lin a observat că, în general, izolarea a fost mai mare, iar izolarea partizană constant mai ridicată în New York. În California, însă, indienii americani au prezentat atât o izolare rasială, cât și una după venit mai mare, iar vietnamezii doar o izolare rasială mai mare.
Deși studiile anterioare au tratat ideologia politică sau segregarea politică drept un efect secundar al rasei și venitului, Lin subliniază că lucrurile nu stau atât de simplu. „De exemplu, americanii japonezi au venituri mai mari și niveluri relativ scăzute de segregare după venit, dar se confruntă cu niveluri relativ ridicate de izolare partizană, deși locuiesc în cartiere diverse din punct de vedere rasial și economic. Iar vietnamezii americani, cu o segregare rasială mai mare și niveluri moderate de segregare după venit, trăiesc în medii politice relativ diverse”, a explicat ea.
„Aceasta înseamnă că nu putem folosi doar rasa și venitul pentru a înțelege cartierele în care trăiesc oamenii. Ar trebui să luăm în considerare și alte dimensiuni ale mediului lor de viață înainte de a explora modul în care aceste medii le pot influența votul”, a concluzionat cercetătoarea.
