Restaurarea animalelor mari și rolul lor în ciclul carbonului: beneficii reale, dar nu o soluție climatică rapidă
Oamenii de știință care studiază relația dintre fauna sălbatică și ciclul carbonului atrag atenția că animalele mari — de la elefanți și bizoni până la balene — pot influența semnificativ modul în care carbonul este stocat și reciclat în ecosisteme, însă efectul lor net asupra climei este dificil de generalizat și, cel mai probabil, prea lent pentru a contribui la obiectivele climatice urgente stabilite pentru mijlocul acestui secol.
Cercetarea, publicată în revista Current Biology și condusă de Andrew Abraham, cercetător asociat la Universitatea Northern Arizona, a reunit specialiști în rolul animalelor în ciclul carbonului atât în ecosisteme terestre, cât și marine. Echipa a sintetizat decenii de date despre elefanți și marile balene și a constatat că animalele influențează stocarea carbonului prin multiple căi complexe — de exemplu, elefanții care doboară copaci sau balenele care reciclează nutrienți — dar efectul net depinde de context și este greu de prevăzut.
Creșteri și pierderi de carbon, în funcție de ecosistem
În unele situații, animalele pot crește stocarea carbonului, în timp ce în altele prezența lor duce la o eliberare netă de carbon. Chiar și în cele mai optimiste scenarii, potențialul de sechestrare a carbonului al acestor animale este neglijabil comparativ cu amploarea emisiilor globale actuale din combustibili fosili.
„Restaurarea faunei sălbatice ar trebui totuși să înceapă acum”, a declarat Abraham. „Populațiile de animale mari au nevoie de timp pentru a se reface, iar beneficiile pentru ecosisteme și oameni depășesc cu mult aspectul legat de carbon. Deși este dificil să prezicem rezultatele nete privind carbonul, programele atente de monitorizare pot arăta dacă animalele pot juca un rol semnificativ în refacerea climatică pe termen lung, cu condiția ca emisiile umane de carbon să fie reduse drastic.”
Protecția faunei existente, prioritară
Autorii subliniază o asimetrie importantă: reconstruirea populațiilor de animale și acumularea de carbon în ecosisteme pot dura secole sau chiar mai mult, în timp ce declinul faunei sălbatice și pierderile de carbon asociate se pot produce mult mai rapid. Prin urmare, deși mecanismele exacte prin care animalele influențează carbonul nu sunt pe deplin înțelese pentru toate speciile și ecosistemele, este prudent să se evite pierderi suplimentare de carbon prin conservarea populațiilor existente.
„Fondurile pentru carbon și climă caută proiecte carismatice în care să investească, iar puține lucruri sunt atât de carismatice precum conservarea sau rewilding-ul cu animale mari, sub pretextul «salvării» climei”, a spus Yadvinder Malhi, profesor de știința ecosistemelor la Universitatea Oxford. „Dovezile științifice privind astfel de beneficii climatice ale faunei sălbatice, dacă există, sunt încă slabe. Există un risc real de reacție negativă dacă aceste proiecte nu oferă beneficiile climatice promise prin finanțarea carbonului, chiar dacă aduc beneficii pentru biodiversitate și societate.”
Complement, nu substitut pentru reducerea emisiilor
Ecologul Ethan Duvall, director al Amazon Research & Conservation Collaborative și coautor al studiului, a subliniat că schimbările climatice rămân una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm. „Trebuie să fim realiști cu privire la ceea ce poate oferi soluții semnificative”, a spus el. „Restaurarea acestor animale este o investiție într-un ecosistem mai sănătos și o planetă mai rezilientă. Ea ar trebui să completeze, nu să distragă atenția de la nevoia urgentă de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astăzi.”
