Un nas electronic, testat alături de câinii poliției specializați în detectarea rămășițelor umane
Un studiu pilot a comparat performanțele unui nas electronic numit NOS.E cu cele ale câinilor de poliție dresați să detecteze rămășițe umane, pentru a verifica dacă dispozitivul poate identifica trupurile îngropate și poate confirma semnalările făcute de câini. Cercetarea, publicată în revista PLOS One, a fost coordonată de Amber O. Brown, care și-a finalizat doctoratul la University of Technology Sydney (UTS).
Potrivit autoarei principale, câinii specializați în detectarea cadavrelor sunt printre cele mai eficiente instrumente pentru localizarea rămășițelor umane îngropate, însă se știe foarte puțin despre mirosurile exacte pe care aceștia le percep. Ea a explicat că studiul a urmărit tocmai această întrebare: dacă un nas electronic poate detecta rămășițe umane îngropate și poate ajuta la confirmarea alertelor date de câini. Dispozitivul permite aducerea în teren a unei tehnologii dezvoltate în laborator și oferă autorităților o modalitate obiectivă de a evalua dacă dresajul câinilor funcționează.
Testare pe un mormânt clandestin
NOS.E, dezvoltat prin colaborarea dintre cercetătorii din domeniul științelor criminalistice și cei din inginerie de la UTS, a fost testat împreună cu câinii poliției pe un mormânt clandestin, într-un scenariu de persoană dispărută pe termen lung, cu rămășițe îngropate de peste trei luni. Nasul electronic a prelevat mostre de mirosuri de la locul înhumării și din zonele de control din jur, în timp ce câinii poliției au cercetat independent zona.
Brown a explicat că descompunerea trece prin cinci etape distincte, fiecare producând mirosuri diferite, în concentrații diferite. Acest lucru face dresajul mult mai complicat decât învățarea unui câine să detecteze o substanță relativ stabilă. Urmărind aceste schimbări chimice în timp real, cercetătorii ar putea identifica dacă câinii au nevoie de mai mult antrenament pentru etapele timpurii sau pentru cele târzii ale descompunerii. În cazul câinilor tineri, în special, tehnologia ar putea ajuta dresorii să stabilească dacă animalul reacționează cu adevărat la mirosul de descompunere sau este influențat de un alt indiciu.
O completare, nu un înlocuitor
Maiken Ueland, director al Australian Facility for Taphonomic Experimental Research (AFTER), a declarat că câinii de detectare a cadavrelor sunt un instrument valoros, dar dresajul lor este complex. Nu se știe exact ce miros aceștia – un singur compus sau o combinație de compuși. Nasul electronic poate oferi o mai mare certitudine în timpul dresajului, arătând dacă mirosul de descompunere este prezent într-o zonă, inclusiv în situațiile în care câinele nu dă alertă.
Cercetătorii consideră nasul electronic un instrument complementar, nu un înlocuitor pentru câinii de detectare. Potrivit lui Ueland, câinii au un simț olfactiv superior și pot cerceta rapid o zonă, în timp ce tehnologia poate oferi mai multe informații despre substanțele chimice detectate. Dispozitivul poate acționa ca o punte între imaginea olfactivă extraordinară de care dispune câinele și semnalele chimice pe care oamenii le pot măsura și înțelege. În cazul dezastrelor în masă sau al altor medii periculoase, trimiterea de oameni sau câini poate fi prea riscantă, iar nasul electronic ar putea oferi o altă opțiune pentru cercetarea în siguranță a acestor zone.
Ueland a subliniat și valoarea colaborării directe dintre mediul academic și industrie. Poliția a identificat potențialul nasului electronic ca instrument de dresaj, o aplicație la care cercetătorii nu s-au gândit inițial.
Următorii pași
Deși cercetarea a fost un studiu pilot, echipa își propune un studiu mai amplu și de durată. Ueland a precizat că următorul pas este extinderea acestui studiu pilot într-unul mai mare și pe termen mai lung, care să implice mai mulți donatori, mai mulți câini și vizite repetate la fața locului. Provocarea va fi menținerea unor controale riguroase, astfel încât câinii și conductorii lor să nu devină familiarizați cu locul și să nu primească indicii nedorite.
