Specialiștii în identificare facială forensică au nevoie de doar una sau două trăsături pentru a recunoaște o persoană
Un studiu realizat de cercetători conduși de Carina Hahn la Institutul Național de Standarde și Tehnologie (NIST) din Statele Unite arată că specialiștii în identificare facială pot recunoaște o persoană pe baza unei singure trăsături faciale sau a două, atunci când caută o potrivire. Rezultatele au fost publicate în revista PLOS One.
Specialiștii în identificare facială sprijină anchete și oferă expertiză în instanță. Înțelegerea proceselor cognitive pe care le folosesc atunci când identifică fețe poate contribui la îmbunătățirea pregătirii viitorilor experți, dar și a algoritmilor de învățare automată utilizați pentru recunoașterea facială.
Cum au fost identificate fețele pornind de la indicii minime
În cadrul studiului, specialiștilor li s-au prezentat alături fotografiile a două fețe similare și o față ascunsă. Pentru fiecare pereche, sarcina lor era să stabilească care dintre cele două fețe corespunde feței ascunse, cu cât mai puține informații. În acest scop, au cerut dezvăluirea trăsăturilor feței ascunse una câte una.
Precizia medie a depășit 90% dintre răspunsurile corecte, iar specialiștii au reușit să identifice fața după ce au văzut doar una sau două trăsături. Cele mai bune rezultate au fost obținute atunci când au fost vizibile urechile și fruntea, în timp ce gâtul și bărbia s-au dovedit cele mai puțin utile.
Strategii flexibile, dar cu limite
Deși urechile au fost trăsătura cel mai frecvent aleasă de specialiști, celelalte trăsături nu au fost selectate în funcție de utilitatea lor. Acest lucru a fost valabil în special pentru frunte, care a fost rareori aleasă, dar s-a asociat cu cea mai mare precizie. Atunci când nu au optat pentru urechi, experții s-au adaptat și au cerut în general trăsăturile în funcție de cât de diferite erau acestea între cele două fețe.
Autorii notează că rezultatele nu reflectă precizia din situațiile reale, întrucât condițiile studiului au fost artificiale și concepute pentru a răspunde anumitor întrebări de cercetare. De asemenea, trăsăturile faciale analizate ar putea să nu se generalizeze bine la alte seturi de imagini, mai ales că fotografiile au prezentat în principal persoane albe și est-asiatice.
Cu toate acestea, concluziile pot fi folosite pentru a îmbunătăți pregătirea atât a oamenilor, cât și a modelelor de învățare automată pentru identificarea facială.
„Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost că specialiștii au putut judeca cu acuratețe identitatea pornind de la o singură trăsătură facială în majoritatea cazurilor. Este remarcabil cât de multă informație despre identitate pot extrage din atât de puțin”, a declarat Carina Hahn.
„Specialiștii au o capacitate izbitoare de a-și adapta strategia în funcție de fața din fața lor, în loc să aplice o regulă fixă. Combinația dintre bazarea pe trăsături cunoscute ca utile, precum urechile, și ajustarea atunci când este nevoie nu a mai fost documentată până acum”, a adăugat ea.
