Lorisul lent de Bangka, considerat dispărut din literatura științifică aproape un secol, trăiește încă pe insula indoneziană
O primată mică, cu ochi mari și mușcătură veninoasă, absentă din literatura științifică de aproape un secol, supraviețuiește pe insula indoneziană Bangka. Animalul apare în curțile oamenilor, pe marginea drumurilor și pe liniile electrice, iar localnicii care îl întâlnesc apelează la centrul de salvare a faunei Alobi Wildlife Rescue Center.
Un studiu publicat în revista științifică Spixiana confirmă că lorisul lent de Bangka, una dintre primatele considerate pierdute pe care organizația Re:wild le caută cu prioritate, trăiește încă în mare parte a insulei. Dovezile provin de la peste 90 de exemplare salvate de Alobi între 2015 și 2025. Centrul a realizat studiul împreună cu grădina zoologică Haus des Meeres Aqua Terra Zoo din Viena și cu Taman Safari Prigen Conservation Breeding Ark. Publicarea coincide cu Luna Speciilor Pierdute, marcată în octombrie.
Lorisul lent de Bangka este clasificat drept critic periclitat, posibil dispărut, pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Deși oamenii de știință nu l-au mai documentat aproape un secol, specia nu a fost niciodată pierdută pentru locuitorii insulei. Timp de peste un deceniu, Alobi a recuperat animale semnalate de localnici și de autorități, le-a îngrijit și le-a eliberat pe cele vindecate în păduri protejate.
Studiul a pornit de la o discuție din Java. În timpul unei vizite la Taman Safari Prigen Conservation Breeding Ark, Timon Glaw, coautor al studiului și reprezentant al grădinii Haus des Meeres Aqua Terra Zoo, a aflat de la conservationistul Jochen Menner că lorisul lent de Bangka figurează pe Lista Roșie drept critic periclitat, posibil dispărut, și se numără printre primatele pierdute prioritare pentru Re:wild. Menner l-a pus în legătură cu Alobi, unde a descoperit că centrul deținea ceva ce lipsise dinregistrul științific: întâlniri documentate cu specia. Astfel a luat naștere colaborarea dintre Alobi, grădina din Viena și Taman Safari Prigen.
Conform studiului, Alobi a recuperat lorisuri lente de Bangka în toate cele patru districte ale insulei și în orașul Pangkal Pinang, ceea ce sugerează că specia ar putea trăi încă în mare parte a insulei. Dintre cele peste 90 de animale salvate, 86 s-au vindecat și au fost eliberate în șapte locuri de pe Bangka. Echipele au ales cu atenție zonele, concentrându-se pe fragmentele forestiere mai mari, capabile să ofere habitat bun și care se bucură de un anumit nivel de protecție legală sau practică.
„Ne bucurăm că putem contribui la registrul științific pentru a arăta că lorisul lent de Bangka nu este pierdut, dar specia este încă foarte aproape de extincție”, a declarat Langka Sani, directorul centrului Alobi. „Habitatul său natural de pe insula Bangka s-a redus semnificativ din cauza mineritului ilegal de staniu și a defrișărilor masive pentru plantațiile de palmieri pentru ulei. Le cerem oamenilor din întreaga lume să ne sprijine în salvarea lorisului lent de Bangka cât mai avem timp.”
Insula Bangka găzduiește peste un milion de locuitori. Potrivit studiului, așezările umane, drumurile și liniile electrice reprezintă amenințări majore pentru specie. Lorisii lenți sunt, de asemenea, vizați de comerțul cu animale de companie în toată aria lor de răspândire din Asia. Autorii recomandă un program de conservare pe Bangka care să protejeze habitatul adecvat și să continue eliberările monitorizate, conform ghidurilor Comisiei pentru Supraviețuirea Speciilor din cadrul IUCN. Ei propun totodată un program de reproducere în captivitate care să ajute specialiștii să afle mai multe despre biologia și comportamentul speciei.
„Readucerea lorisului lent de Bangka în atenția științifică este doar primul pas”, a spus Glaw. „Știm acum că specia a supraviețuit în mai multe părți ale insulei și avem nevoie urgent de o strategie de conservare pe termen lung, bazată pe studii de populație, cercetări genetice și, mai presus de toate, pe protejarea habitatului rămas. Următoarea provocare este să ne asigurăm că nu va dispărea cu adevărat.”
Lorisii lenți sunt printre cele mai neobișnuite primate din lume. Sunt singurele primate cunoscute ca fiind veninoase: își ling o glandă de pe interiorul brațului superior și amestecă secreția cu saliva, producând o mușcătură dureroasă, care poate cauza umflături. Au ochi mari și rotunzi pentru a vedea în întuneric, un pieptene de dinți specializați pentru îngrijire și se deplasează lent, silențios și deliberat prin copaci, pentru a se camufla noaptea. Lorisul lent de Bangka, o primată mică, cu spatele roșiatic și o mască facială palidă, a fost descris științific pentru prima dată în 1906, dar a fost recunoscut ca specie distinctă abia în 2013.
