Reforma beneficiului parental din Estonia a încurajat natalitatea, dar tații au solicitat ajutorul din motive financiare
O reformă generoasă a concediului parental, introdusă în Estonia în 2004, a crescut probabilitatea nașterii unui al doilea sau al treilea copil în cadrul unei familii și a scurtat intervalul dintre nașteri, arată teza de doctorat a lui Sanan Abdullayev, susținută la Universitatea din Tallinn.
Înainte de reforma din 2004, persoana care îngrijea copilul putea beneficia de o perioadă lungă de concediu parental, însă indemnizațiile pentru creșterea copilului erau acordate tuturor la același nivel scăzut. Reforma a scurtat perioada în care se plătește beneficiul, dar a legat cuantumul acestuia de venitul anterior al părintelui. Astfel, indemnizația a început, în general, să compenseze câștigurile anterioare ale părintelui care rămâne acasă cu copilul. Părinții care au avut următorul copil în termen de 30 de luni de la nașterea copilului precedent au putut păstra nivelul beneficiului pe care îl primeau înainte de nașterea copilului anterior.
Efectul reformei: mai mulți copii și intervale mai scurte între nașteri
Abdullayev, absolvent recent de doctorat al Școlii de Guvernanță, Drept și Societate, a folosit date din registrele naționale estone pentru a investiga modul în care reforma din 2004 a afectat familiile. Teza sa este primul studiu care utilizează modele compozite pentru a analiza impactul măsurilor de politică familială. Ca urmare, este posibil pentru prima dată să se distingă dacă politica familială a influențat în primul rând probabilitatea de a avea un copil ulterior sau intervalul dintre nașteri.
Pe baza analizei datelor privind întreaga populație permanentă de vârstă fertilă din Estonia, studiul a constatat că reforma a crescut probabilitatea de a avea un al doilea și un al treilea copil și a scurtat, de asemenea, intervalul dintre nașteri. Impactul a fost cel mai puternic în rândul mamelor cu studii superioare, pentru care beneficiul compensa majoritatea venitului anterior. Totodată, probabilitatea de a avea un alt copil a crescut și în rândul mamelor cu niveluri mai scăzute de educație și venituri. În urma reformei, părinții care fuseseră anterior șomeri au început să primească indemnizații apropiate de salariul minim. Astfel, reforma a oferit unor părinți un venit suplimentar pentru gospodărie.
Decizia privind părintele care solicită beneficiul reflectă considerente financiare
Teza de doctorat a examinat și utilizarea concediului parental partajat. Venitul părinților a fost cel mai important factor în anticiparea părintelui care va face uz de beneficiu. Cu cât un tată câștiga mai mult comparativ cu mama copilului, cu atât era mai probabil să solicite beneficiul parental. Totuși, acest lucru nu însemna neapărat că tatăl rămânea acasă în loc să meargă la muncă. Aproximativ 70% dintre tații care primeau beneficiul parental lucrau cel puțin cu fracțiune de normă în timpul concediului, pentru a spori venitul total al familiei. Acest lucru este posibil deoarece politica familială din Estonia permite părinților să primească indemnizații parentale în timp ce continuă să lucreze.
În consecință, în contextul eston, faptul că un tată primește beneficiul parental nu poate fi interpretat ca o asumare a responsabilității principale pentru îngrijirea copilului, ci mai degrabă ca o decizie financiară menită să îmbunătățească situația financiară a familiei.
Un tată care rămâne acasă crește probabilitatea unui al treilea copil
Una dintre constatările tezei a fost că utilizarea concediului de paternitate de către tată a fost asociată cu o probabilitate mai mare ca un al treilea copil să se nască în familie și într-un interval mai scurt de timp. Legătura a fost deosebit de clară în familiile în care mama s-a întors la muncă remunerată în timp ce tatăl primea indemnizații de paternitate.
Reforma și-a atins obiectivul
Teza de doctorat arată că beneficiul parental eston și-a îndeplinit unul dintre principalele obiective: o indemnizație generoasă, legată de venit, plătită pe o perioadă suficient de lungă, poate crește probabilitatea de a avea un alt copil. Totodată, studiul arată că, atunci când se evaluează impactul politicii familiale, ar trebui să se analizeze nu doar care părinte primește beneficiul, ci și modul în care povara îngrijirii copilului este împărțită în realitate între părinți.
