Studiu: Nivelul real de PFAS din apa potabilă din SUA ar putea fi de două ori mai mare decât cel raportat
Modul obișnuit de raportare a substanțelor perfluoroalchilice și polifluoroalchilice (PFAS) — substanțe chimice sintetice cunoscute drept „chimicale veșnice”, care reprezintă o amenințare pentru mediu și sănătate — ar putea subestima concentrația acestora în apa potabilă din Statele Unite cu până la jumătate. Concluzia apare într-un studiu publicat pe 23 octombrie în revista Cell Reports Sustainability.
Folosind un model bazat pe date colectate la nivel național, cercetătorii estimează că, prin tratarea nivelurilor de PFAS care se situează sub pragul minim de raportare ca fiind zero, rapoartele actuale surprind doar 44% din concentrația medie a 25 de tipuri de PFAS în sistemele publice de apă.
Problema rezultatelor sub pragul de raportare
„Atunci când nivelurile acestor substanțe chimice se află sub limita noastră de raportare, ele sunt adesea tratate ca zero atunci când calculăm cât de răspândite sunt”, explică Gehendra Kharel, primul autor al studiului, de la Texas Christian University din Fort Worth. „Ne-am propus să înțelegem cum schimbă această abordare imaginea asupra prezenței PFAS în apa potabilă.”
Conform Legii privind apa potabilă sigură, Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) le impune sistemelor publice de apă să monitorizeze nivelurile a 29 de tipuri de PFAS din apa potabilă. Aceste substanțe pot persista în mediu o perioadă îndelungată, iar cercetări anterioare au asociat expunerea la PFAS cu numeroase probleme de sănătate, inclusiv cancer, afecțiuni hepatice și probleme de dezvoltare la copii.
În ianuarie 2026, EPA a publicat un set aproape complet de date de monitorizare de la sistemele de apă din întreaga țară. Deși o analiză sugerează că aproximativ 176 de milioane de americani folosesc apă provenită din sisteme în care a fost detectat cel puțin un tip de PFAS, majoritatea rezultatelor individuale din setul de date se situează sub pragurile minime de raportare (MRL) ale EPA și sunt înregistrate ca „< MRL”.
Pragul minim de raportare indică, în general, o concentrație pe care majoritatea laboratoarelor o pot măsura și raporta în mod fiabil, dar nu înseamnă că apa testată este lipsită de PFAS sau că este sigură, precizează Kharel. Cu toate acestea, aceste valori sunt adesea tratate ca zero atunci când agențiile și cercetătorii calculează nivelurile medii de PFAS din apa potabilă.
Modelarea concentrațiilor lipsă
Pentru a investiga valorile PFAS sub pragul minim de raportare, echipa lui Kharel a analizat peste 1,8 milioane de înregistrări de măsurători PFAS din setul național de date publicat de EPA. Cercetătorii au constatat că 98% dintre rezultatele testelor PFAS se situau sub pragul minim de raportare.
Utilizând modele computerizate bazate pe setul de date, echipa a estimat concentrațiile posibile pentru înregistrările marcate ca „< MRL”. Modelele au generat câte 500 de estimări pentru fiecare valoare aflată sub limită, iar echipa a calculat apoi media acestor estimări pentru a obține cea mai bună predicție. Calculul a fost efectuat pentru toate cele 25 de tipuri de PFAS detectate cel puțin o dată în datele EPA.
Rezultatul: tratarea rezultatelor sub limită ca zero a surprins doar 44% din concentrația medie estimată de modele pentru cele 25 de tipuri de PFAS în 9.991 de sisteme comunitare de apă. Raportările obișnuite au omis astfel mai mult de jumătate din totalul estimat.
EPA a stabilit limite obligatorii din punct de vedere legal pentru șase tipuri de PFAS din apa potabilă, inclusiv acidul perfluorooctanoic (PFOA) și acidul perfluorooctansulfonic (PFOS), asociate cu probleme grave de sănătate. Atunci când rezultatele sub limită sunt socotite zero, concentrația medie națională este de aproximativ 2,6 nanograme pe litru pentru aceste șase substanțe. Modelul echipei estimează însă că, în realitate, media ar putea fi de 5,2 nanograme pe litru.
Predicțiile nu stabilesc riscuri pentru sănătate
„Studiul nostru examinează doar modul în care sunt sintetizate măsurătorile PFAS”, subliniază Kharel. „Nu stabilește că fiecare rezultat sub limită reprezintă un risc pentru sănătate.”
Deși aceste valori sunt predicții generate de model, nu măsurători reale ale concentrațiilor sub pragurile de raportare, Kharel spune că rezultatele ar putea ajuta la o imagine mai completă a nivelurilor de PFAS din apa potabilă din SUA și la o mai bună interpretare a datelor de monitorizare a mediului.
„Când un raport privind calitatea apei spune «nedetectat», aceasta înseamnă sub limita de raportare, nu zero”, afirmă Kharel. „Metoda noastră le oferă agențiilor și companiilor de apă o modalitate de a ține cont de această diferență, astfel încât să vadă unde ar fi utile mai multe teste și să fie mai clare cu privire la ceea ce știu și ceea ce nu știu.”
