Primele șabloane de artă rupestră din sudul Africii, descoperite într-un adăpost stâncos din Mpumalanga
O echipă de cercetători a identificat ceea ce este considerat primul exemplu cunoscut de artă rupestră realizată cu șabloane în întreaga regiune a sudului Africii. Descoperirea a fost făcută în adăpostul stâncos La Rochelle, din provincia Mpumalanga, Africa de Sud, și a fost publicată în South African Archaeological Bulletin, într-un studiu semnat de David Pearce, cercetător la Universitatea din Witwatersrand, și de arheologul Kiah Johnson de la Cambridge.
Sudul Africii găzduiește una dintre cele mai detaliate și elaborate colecții de artă rupestră din lume, cu imagini de antilope în galop, figuri umane dansând și ființe umanoide cu aripi, copite sau coarne. Toate acestea fuseseră însă realizate cu pensula fină sau cu degetele. Ceea ce lipsea din acest patrimoniu era tocmai tehnica șablonului.
Potrivit studiului, în adăpostul La Rochelle apar picturi cu bubaline, eland și ființe umanoide, multe dintre ele în stilul caracteristic de linie fină asociat vânătorilor-culegători. Adăpostul a fost documentat pentru prima dată de Anna Steyn în 1995 și reînregistrat de Mdudusi Maseko în 2020. Cu toate acestea, timp de decenii, un grup neobișnuit de stropi de vopsea a trecut neobservat.
Două figuri umanoide stropite cu roșu
Cele două figuri au doar aproximativ 9 centimetri înălțime și nu au fost realizate cu obiecte obișnuite. Pentru a le crea, cineva a trebuit să confecționeze un șablon — posibil din ceară de albine, lut sau lemn —, să îl țină lipit de peretele stâncos și să pulverizeze vopsea peste suprafața acestuia.
Potrivit cercetătorilor, șabloanele realizate special în acest scop sunt rare, ceea ce face descoperirea neobișnuită nu doar pentru sudul Africii, ci la nivel global. Nu există niciun precedent local, nicio tradiție istorică sau etnografie consemnată care să ajute la explicarea acestei arte.
„Nu știu cine a făcut-o, când a făcut-o, de ce a făcut-o”, a declarat David Pearce. „Dar este clar acolo. Există.”
El a descris și momentul în care figurile au devenit vizibile: „O perioadă nu am fost sigur ce priveam. Apoi au apărut brusc în focus, cam cum se întâmplă cu iluziile optice.”
Un spațiu neobișnuit pentru artă rupestră
Adăpostul La Rochelle iese în evidență prin caracteristicile sale. „Adăpostul în sine este destul de mare, mai ales pentru regiune. Este foarte neobișnuit prin faptul că podeaua este betonată”, a explicat Pearce. „Are un rând de bănci de lemn și un amvon improvizat și este folosit ocazional pentru slujbe religioase. Deci este destul de neobișnuit ca adăposturi stâncoase să fie așa.”
Podgoriile din împrejurimi sunt presărate cu stânci abrupte și adăposturi puțin adânci, aproape niciunul dintre ele neavând picturi. Cele care au astfel de urme sunt adesea șterse de secole de soare, vânt și ploaie.
Mai multe șabloane ar fi putut dispărea
Având în vedere cât de ștearsă este mare parte din arta rupestră din zonă, este posibil ca alte șabloane să fi existat cândva și să fi fost spălate de ploi până la dispariție. Pearce a menționat că echipa a continuat să caute artă rupestră în regiune, dar nu a găsit încă multă. Totuși, nu este exclus să existe mai multe, doar că nu au fost încă descoperite.
O altă ipoteză avansată de cercetător este că șabloanele nu erau menite pereților adăposturilor. „Poate oamenii au aplicat șabloane pe corpuri, pe îmbrăcăminte sau pe structuri construite din piatră. S-ar putea să fi fost o tehnică folosită pe scară largă, dar nu pe suprafețe stâncoase.”
Indiferent de semnificația sau originea lor, descoperirea adaugă unui patrimoniu deja bogat. „Sudul Africii are deja una dintre cele mai detaliate și elaborate colecții de artă rupestră din lume”, a concluzionat Pearce, „iar aceasta nu face decât să adauge la diversitatea și complexitatea tradițiilor locale.”
